Intr-o zi,un om bogat,
Si-a luat fiul la plimbare,
Ca acesta sa-si dea seama,
Ce are si …ce nu are…
Ajunsi la o ferma simpla
Au ramas si peste noapte
Si-au dormit intr-o mansarda
Cu miros de fructe coapte
La intoarcere,bogatul,
Apreciind al lui “rai”
Si-a-ntrebat,direct,baiatul:
“Spune-mi ,ce parere ai??”
“O parere foarte buna!!
Zise fiul incantat…
“Multumesc pentru oferta!!!
Am privit ,am invatat…”
Tatal continu a sa-ntrebae:
“Hai spune-mi,ce-ai invatat?
Ai vazut tu diferenta
Dintre sarac si bogat??”
“Am vazut!..da foarte bine…
-Chiar daca purtau opinci
Noi aveam doar o fantana Cu izvorul obosit,
La ei curge prin gradina
Un parau fara sfarsit!
Noi avem lampi de import,
Priponite in margele…
Insa ei,minuna mare,
Aveau in gradina,stele!
La noi orizontul moare
Unde curtea se sfarseste…
La ei,in spatele casei
Orizontu-mparateste!!
Noi avem beton in curte,
N-avem voie cu pisici!
Ei au mierle si albine,
Musuroaie de furnici!
Ei se strang la sezatoare
Cu haz si cu veselie…
Noi avem calculatoare,
Dar nu avem partasie!!ba inca ne doare!
Buna lectie,parinte…
Bogatie …Saracie..”
Si tatl bogat ramase
Intepat de veninoasa
In timp ce baitul spuse
Alta vorba dureroasa:
“Tata,multumesc din suflet
Pentru tot ce-mi spui si faci!!
Azi,mi-ai aratat pe fata,
Ca suntem….tare saraci”.
No comments:
Post a Comment