Ce va conta pana la urma

Pentru unii dintre noi viata inseama putere, avere, renume, afirmare. Pentru unii viata incepe odata cu ridicarea unor imperii si trairea unei vieti asa cum doresc ei. Dar fie ca vrem fie ca nu vrem sfarsitul ne asteapta pe toti. Nu vor mai fi zile,rasarituri,minute,legi. Totul va disparea, se va stinge in uitare. Toate planurile,ambitiile, gandurile, frustarile vor disparea. Nimic nu va mai conta

Nu va mai conta ce ai strans ,ce haine ai purtat, ce masini ai avut. Totul va trece ca timpul iar uitarea va fi ireversibila. Toate lucrurile au un sfarsit, toate se termina. Caci ca frunza in bataia vantului suntem, ce va mai ramanea din noi ? Ce vom deveni ? Va fi doar o groapa cu un lemn deasupra,iar fie ca am fost presendinte sau cersator toti vom fi egali. Acelasi lucru se va intampla la toti.
Totul se va stinge ,pana si culoare pielii. Nu va mai conta nici averea, nici tristetea chiar si ce-ai iubit ,in cine ti-ai pus increderea se va sfarsi odata cu ultima suflare.
Nimeni nu va pacali moartea, toti vom fi sortiti pieirii fi ca vrem fieca nu vrem.

DECI CE VA CONTA PANA LA URMA ?CUM VA FI MASURATA VALOAREA NOASTRA SI CUM VOM FACE FATA JUDECATII CE NE ASTEAPTA PE FIECARE ?

Va conta in alegerile pe care le-am facut si nu in urmarea firului vietii la voia intamplarilor.Va conta nu cat am strans ci cator persoane am daruit din inima,ambitiile, sperantele ,visele. Va conta cate persoane au vazut in noi exemple vii si s-au schimbat datorita bunatatii noastre. Vom pieri gustand placerile trecatoare si cu gandul la activitatile sistemului sau vom avea un scop,o destinatie finala ?
Va conta bogatia noastra sau caracterul nostru ? Va conta nu cum ne-am petrecut viata ci cum am trecut prin viata.
Oricat de mult vom incerca sa traim pana la ultimul minut bucuriile lumii tot vom termina cu un gol in inima. Vom sfarsi cu intrebarile milenare,cu resemnarea constientizarii ca nu va mai fi un inceput.
Va conta nu in numarul persoanelor care vor plange dupa noi ca dupa o perioada amintirea sa devina efemera ci in numarul de suflete care vor zambi la auzul nostru si isi va aminti cu mult drag si placere de noi pentru totdeauna.

Share

Read more >>

Iubind vom invatza.........

..........trecatori, ne risipim prin firul vietii, care se scurge prin neputinta noastra de a intelege acest vast Univers. Ne nastem intr-o clipa si traim intr-o clipa. Pasim cu totii pe un nou drum insa esuam caci istoria e facuta sa se repete iar si iar. Ajungem intr-un cerc al dezastrului ,grijilor si chinurilor. Afundati in anii ce noi ii numim viata,in dezamagirile si frustrarile ce le nutrim inca de la primul contact cu aerul cel respiram incercam sa ne facem un drum pe a carui carare trebuie sa ne tinem cu tot dinasdinsul. Insa invatzam din fasa ca lupta e o nevoie,batalia se naste din dorinta de a cuceri si de a fi stapan, Cheia succesul e sa ai si sa fii. Toata viata ne-o conturam cu acest creion al duritatii si indierentei fata de celelalte lucruri, lucruri pentru care trebuie sa ne atingem scopul de a merge mai departe. Alaturi de acest paradox al timpului impreuna cu sentimentele pe care le avem si pentru care am fost creati sa ne numim oameni cu suflet zace cealalta parte mai putin credibila dar mai mult ignorata de restul lumi.... DRAGOSTEA.

Aceasta forta vitala si esentiala pentru a ne face plini de energie si pentru a intelege si celelalte lucruri, este mereu inghitita de nevoia de afirmare si de a fi "Regele Lumii". Ne confruntam cu totul diferit iar alegerile pe care le facem swe intorc impotriva noastra .In loc sa iubim,sa iertam,sa raspundem bland si sa ne ingrijim de oricine alegem aceasta logica pamanteasca de a creste in grad pana a detine totul apoi fericirea va veni.

Daca nu privim in sufletul nostru si nu nwe aducem aminte de constiinta cu care am fost construiti, daca nu cadem in lacrimi in fata mnunilor Dumnezeiesti, daca nu mai avem pic de inima in relatiile cu cei din jur, daca ne batem joc de viata doar adunand si inmultind matematic fara a mai lasa loc si pentru altii, daca ne pierdem in calcule,indici si statistici,polemici, si totul devine rutina uitand ca viata e cel mai pretios cadou care intr-o buna buna zi va avea o continuare uimitoare in locuri neimaginate vreodata si neinchipuite si nu iubim (Macar pentru asta sa traim - sa invatam sa iubim cu adevarat) cu siguranta traim degeaba iar viata va trece ca un vant ce uneori lasa dezastru in urma lui ori tot ce e frumos dispare in cateva clipe .

"Iubind vom invatza sa traim, sensul si scopul il vom afla prin pacea pe care o vom avea iar zambetul descoperirii paradisului pierdut din inima noastra ,acel gol va fi umplut cu uimirea pe masura asteptarilor "

Share

Read more >>

Paradoxul vremurilor noastre

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai. ( - Paradoxul vremurilor noastre)

Cei care-am fost la Troia (Octavian Paler )

I

Această dragoste,
această lumină care nu mă cruţă
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
şi cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufaşe
atît eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios?
Uneori vîntul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
cînd eram stînjeniţi amîndoi
şi nu mai ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu alţii,
noi care-am fost împreună
şi singuri la Troia.

II

Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli
încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?
De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate acestea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi
cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminîndu-ne mîinile
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra
decît iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au fost?
Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.
Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.

III

Dar eu ştiu că moartea există
şi există şi ţărmul,
există în zori plaja goală
şi există urmele care ne fac vinovaţi,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
şi există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
şi există pescăruşii ţipînd,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
şi există locul gol de lîngă mine,
exsită toate, numai tinereţea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în acestă eroare spre care ne-am dus liniştiţi.
O, gustul ucigaş al plecării.

IV

Am cutreierat ani în şir mările
şi cînd ne-am întors ne-am dat seama
cît de puţin ne îndepărtasem de ţărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri
numai că eram mai bătrîni
şi ne venea greu să surîdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a asurîde uşor.
Şi iubim altfle, mai trist.
În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,
iubim...

V

Suntem obosiţi
şi nu ne mai separă de zei decît moartea.
Am văzut cum se goleşte clepsidra
şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborît să le umple, şi poate aşa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.
Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.
Această dragoste,
această lumină şi vîntul care nu ne cruţă.
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...

Share

Read more >>

Secret.Cum sa scapi de frustrari ?

Sunt singur dar Dumnezeu e cu mine. Ma simt trist dar iubirea Lui ma tine. Lumea nu o inteleg dar Tatal meu ma intelege, stiu ca ma ajuta in necaz si-mi doreste tot binele. Singurul ce ma iubeste; Un adevarat prieten. Pribeag si calator sunt dar langa El sufletul e plin. Nu am averile lumii dar am pace in inima. Nu sunt un om de renume dar acolo voi fi print. Nu sunt asemenea actorului sau top modelului x dar sunt unic in felul meu. Am zile proaste si melancolice dar macar o zi il regasesc si inima se mai inmoaie la auzul Sau. Sunt pacatos si imperfect dar ii multumesc, caci am nevoie mare de iertarea Sa. Nu imi da tot ce imi doresc dar imi da tot ce am nevoie pentru a fi fericit. Nu ma cunosc suficient de bine ca sa fac fata unor situatii nepravazute dar El ma ocroteste chiar daca il uit. Nu sunt cel mai bun dar datorita iertarii Lui pot fi implinit. Nu vreau in lumea asta sa fiu mare insa vreau sa fiu gasit curat pentru acolo. Nu stiu maine ce va fi dar stiu ca de mine Se va ingriji. Nu sunt un om de baza in societate insa stiu ca am o viata simpla cu ganduri ceresti. Nu sunt matur dar am un suflet de copil care viseaza si se minuneaza de lucrarile Sale. Nu imi traiesc viata precum o promoveaza societatea dar traiesc privind cerul si descoperindu-l in fiecare secunda petrecuta in natura...........Urmeaza sa le completezi tu care citesti. ...........................

Sunt o groaza de lucruri frumoase si minunate,nu ai de ce sa te temi. El e langa tine chiar acum. Hai bucura-te ca esti unic si ce ai tu e nu are nimeni. Ceva iti va fi pregatit pe masura asteparilor tale si visurilor.
Doar urmeaza-ti calea fara frica............

Share

Read more >>