Inca un pas catre Dumnezeu

Inca un pas in drumul nostru spre Dumnezeu.Acesta nu se gaseste in teorii si carti religioase nici in incaperi mici sau mari,grandioase,pline de statui.Se gaseste in inima si mintea noastra.Exista momente in viata cand trebuie sa ne decidem ce facem cu viata noastra.Exista o vreme cand avem de ales ce decizii sa facem pentru a fi fericiti si bucurosi.Mai presus de gandirea nostra ,faptele si emotiile pamantesti exista ceva invizibil o stare,o clipa, acea secunda de nostalgie,de meditatie cand suntem doar noi cu sufletul.


Atunci se pare ca nu ne pasa de nimeni,atunci ne credem speciali si buni la toate,atunci ne dam seama ca nu suntem la voia intamplarii-apartinem cuiva.Ni se pare ca speranta si optimismul is principalele cai pentru a vedea ceva mai mult de atat.Suntem constienti ca acea stare nu e de la noi,nici noi nu am ceat-o ci a venit din inima noastra care vrea pace,libertate si mangaiere.In acea "emotie"graim cu frica "Nimeni de aici nu ne poate oferi acestea".
Suntem in dubii nu stim ce sa facem: sa credem in cineva invizibil sau in ceva vizibil cum e lumea de aici cam rea.
Ne gandim ca am mai vrea sa mai gustam putin din lucrurile trecatoare.Dar totusi ne gandim si la acel invizibil unde ne refugiem de fiecare data cand ne simtim ciudat sau singuri.Dar imediat suntem furati de aglomeratia si bunurile lumii,suntem atrasi de mandria renumelui,si uitam de starea, uneori placuta prin care am trecut.Deodata nu mai dam liber imaginatiei si ne inchipuim ca spiritualitate si emotiile acelea de apartenenta a unui Tata mai Mare sunt mai mult de copii si visatori.
Iar a doua zi trecem in lucrurile monotone ale vietii facand tot ce faceam inainte cu dorinta de a ne umple inima, dar tot degeaba, golul din inima( monotonia ,tristetea,neimplinirea) tot il vom avea.

Exista o vreme cand avem de ales ce decizii sa facem pentru a fi fericiti si bucurosi.Si anume putem alege sa traim in lumea asta facand de toate pentru a fi fericiti pe moment dar fara speranta unei lumi mai bune.Sau putem alege sa traim viata de aici in bunatate,blandete,politete,simplitate,empatie,sa ne ridicam de fiecare data cand cadem,cand ne rapune la pamanat o grija sau un necaz, sa facem totul cu gandul ca ne vede cineva si nu in ultimul rand cu speranta unui Dumnezeu,unui "regat"mai placut decat cel de aici.

Cred ca acesta este un pas spre regasirea noastra ca fiinta si a lui Dumnezeu