Ce ne va astepta sus ??

Esti devastat de pacate ??Esti plin de ura si nu mai poti rezista ispitelor?Ai ajuns sa faci lucrurile pacatoase de nevoie desi stii ca nu e bine ??.

Daca e asa, atunci unde gasim speranta ?Alinare si mangaiere??Sa fie intr-o biserica raspunsul,intr-un preot sau in vreo teologie mistica??Nu.Raspunsul e simplu "cerul".Da "cerul" ce semnificatie mai are pentru tine?Ne mai gadim noi la cer la frumusetile care ne asteapta daca vom fi ascultatori de Dumnezeu,sau doar inmormantarea ne mai aduce asa un gand in treacat despre aceste lucruri ??.Cerul,casa Domnului,lacasul cel mai minunat unde tristetea,necazurile nu exista iar limita de varsta este vesnicia,Locul plin de zambete si fericire.Alinarea sufleteasca si trupeasca.



Sa ne gandim ca acolo ne vom odihni vesnic de pacat,vom fi schimbati intr-o clipa iar fata noastra va straluci.Nu vom mai putea gresi iar lucrurile rele le vom uita in zbor spre tara promisa.Cand te cuprinde tristetea si esti descurajat de viata, prietene drag adu-ti aminte de cerul de sus.Imagineaza-ti ca intr-o zi tu acolo vei fi si vei stii ca nu te-ai luptat degeaba.Doar gandul la acest paradis te motiveaza sa speri,sa nu te clatini.Acest gand te face sa fii statornic sa lupti mai departe si mai departe.Cu totiii vrem sa fim fericiti,si sa traim in pace si iubire dar pentru aceasta Domnului ii trebuie asigurarea ca tu amice drag il vei asculta.Acest pamant nu ne apartine suntem straini si calatori pe o tarana invechita de praf si pacate pe care noi le comitem voit sau nevoit.Insa cu cat ne apropiem mai mult de cer cu atat mai putin ne indepartam de pacat si vom fi nevoiti sa facem totul pentru Domnul fara a mai calca stramb.Cerul este refugiul nostru,este doza de energie pe care ne-o luam cand ne imaginam "ce frumos va fi acolo"."Ochii nu au vazut,urechea nu a auzit".Daca te vei gandi profund,cand vei fi ispitit, sigur vei izbavi.Inocenta si puritatea cerului te curateste de toate.Iti audce pacea si linistea.Te ajuta sa treci prin orice.Si iti da putere cand esti singur.Dragostea pe care Iisus ne-a aratat-o nu se reflecta doar in faptul ca ne pregateste un cer minunat pentru noi dar si-a dat viata pentru mine si pentru tine.Nu e cel mai minunat acest gand pe care poti sa il ai in clipele grele cand te simti distrus si fara speranta ??Nu e de memorat acea traire de o secunda in care inima ta parca alearga insetata dupa culorile iubirii sale,dupa apa vietii ??.
Intr-o buna zi vom stii ca nu am sperat de pomama iar lacrimile si suferintele pe care le-am avut vor fi numarate iar in schimbul lor vom primi acea rasuflare vesnica.Acea promisiune fara de moarte in care am crezut neincetat.
Stiu ca va fi ceva plin de lumina si prea fabulos sa imi imaginez dar pentru ca sunt pacatos, nu pot sa le vad.Acum ma multumesc cu gandul, care ma ajuta sa continui cursa,care imi da pace si alinare intr-o lume grea si plina de conflicte.
Haideti sa ne gandim mai des la cele pregatite de Tatal Nostru,Haideti sa cerem putere de sus sa fim credinciosi,sa nu mai pacatuim si sa fim mereu cu speranta in inima noastra si zambetul pe buze ca odata si odata vom rasufla saturati de pacatele si lumea de aici cand vom vedea relaxarea vesnica,veselia si tresaltarea de bucurie.



1Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."
5Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate."
6Apoi mi-a zis: "S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
7Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
8Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua."
9Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!"
10Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,
11având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
12Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
13Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
14Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
16Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
17I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
18Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
19Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald;
20a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
21Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
22În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.
23Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
24Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
25Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
26În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
27Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

No comments: