Psalmul 139

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

Dacă voi zice: “Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.”(Psalmul 139)

Share