..........trecatori, ne risipim prin firul vietii, care se scurge prin neputinta noastra de a intelege acest vast Univers. Ne nastem intr-o clipa si traim intr-o clipa. Pasim cu totii pe un nou drum insa esuam caci istoria e facuta sa se repete iar si iar. Ajungem intr-un cerc al dezastrului ,grijilor si chinurilor. Afundati in anii ce noi ii numim viata,in dezamagirile si frustrarile ce le nutrim inca de la primul contact cu aerul cel respiram incercam sa ne facem un drum pe a carui carare trebuie sa ne tinem cu tot dinasdinsul. Insa invatzam din fasa ca lupta e o nevoie,batalia se naste din dorinta de a cuceri si de a fi stapan, Cheia succesul e sa ai si sa fii. Toata viata ne-o conturam cu acest creion al duritatii si indierentei fata de celelalte lucruri, lucruri pentru care trebuie sa ne atingem scopul de a merge mai departe. Alaturi de acest paradox al timpului impreuna cu sentimentele pe care le avem si pentru care am fost creati sa ne numim oameni cu suflet zace cealalta parte mai putin credibila dar mai mult ignorata de restul lumi.... DRAGOSTEA.Aceasta forta vitala si esentiala pentru a ne face plini de energie si pentru a intelege si celelalte lucruri, este mereu inghitita de nevoia de afirmare si de a fi "Regele Lumii". Ne confruntam cu totul diferit iar alegerile pe care le facem swe intorc impotriva noastra .In loc sa iubim,sa iertam,sa raspundem bland si sa ne ingrijim de oricine alegem aceasta logica pamanteasca de a creste in grad pana a detine totul apoi fericirea va veni.
Daca nu pri
vim in sufletul nostru si nu nwe aducem aminte de constiinta cu care am fost construiti, daca nu cadem in lacrimi in fata mnunilor Dumnezeiesti, daca nu mai avem pic de inima in relatiile cu cei din jur, daca ne batem joc de viata doar adunand si inmultind matematic fara a mai lasa loc si pentru altii, daca ne pierdem in calcule,indici si statistici,polemici, si totul devine rutina uitand ca viata e cel mai pretios cadou care intr-o buna buna zi va avea o continuare uimitoare in locuri neimaginate vreodata si neinchipuite si nu iubim (Macar pentru asta sa traim - sa invatam sa iubim cu adevarat) cu siguranta traim degeaba iar viata va trece ca un vant ce uneori lasa dezastru in urma lui ori tot ce e frumos dispare in cateva clipe ."Iubind vom invatza sa traim, sensul si scopul il vom afla prin pacea pe care o vom avea iar zambetul descoperirii paradisului pierdut din inima noastra ,acel gol va fi umplut cu uimirea pe masura asteptarilor "
No comments:
Post a Comment