De ce ne vopsim, de ce ne coafăm, pentru cine vrem să arătăm "bine"? E la modă de la mic la mare să-ți schimbi look-ul, să-ți schimbi culoarea să te mai mucegăiești la ochi, acolo unde probabil viermilor nu le v-a plăcea, nu-i așa?
Știați că...asa incep curiozitatile din Atlas-uri....si totusi, stiati ca ceata mastilor (asa se numesc de fapt ceata diavolilor) va da impresia ca sunteti mai "frumoase" cu roz si verde-n par? Dar cu albastru pe la ochi? Ca sa nu mai vorbim de negreala de rimel! Oau, dar si cerceii au rostul lor, imi fac urechile mai mari si fara ei cei din jur ma vor considera "taranca" sau mai nou "taran", nu-i asa? (dar si cuvantul taran sau taranca, daca ar sti lumea cu adevarat ce-nseamna ar aprecia, pentru ca sunt oameni muncitori)....
Si daca ai stii cum se prapadesc de ras satanele in spatele oglinzii cand tu te schimonosesti...Si cum sa nu te vopsesti cand esti atat de palida si ai parul atat de alb? Ce daca sunt si barbati vopsiti doar e moda, nu? Si la liceu nu pot intra pe poarta daca nu am colorit....Pai daca Bunul Dumnezeu ma creea asa, ma nasteam cu albastru in jurul ochilor si cu roti de car la urechi, dar Bunul Dumnezeu in marea Bunatate cereasca ne-a facut pe toti frumosi dupa "chipul si asemanarea Sa"...De ce stricam creatia si frumusetea care ne-a dat-o Tatal Nostru Bun si Drag, Bunul Dumnezeu?
Astazi s-au facut mari companii care se ocupa de "cosmetice", ca sa nu mai vorbim de experientele care le fac pe bietele animale drept cobai care trec prin chinuri. Pai ce are draga, nu trebuie sa arat bine pe strada? Ce,vrei sa spuna lumea ca nu sunt ingrijita? Pai da, dar lumea vede frumusetea sufletului? Comerciantii de cosmetice au creat adevarate "mituri" despre produsele "minunate" care nu imbatranesc niciodata,care iti scoat in evidenta tot ce vrei: pometi, gura, ochi, sprancene...
De ce sa dau pomana unui sarac sau unui copil ca n-am de unde, mai bine-mi fac o manechiura de vreun million ca oricum imi fac picturi rupestre pe ele si am sa ma falesc in lume iar cei care m-or vedea sigur ma vor aprecia.....Pana unde duce aceasta inselare? De ce nu ne aducem aminte in fiecare clipa ca trupul este putreziciune si fara suflet este hoit?
Mi-e mila de bietele copile care incep de prin clasa a sasea "chinul" de a se prafui pe fetele nevinovate cu tot felul de boieli la indemnul binevoitor al mamei. Dar oare mama a vazut vreo Sfanta Icoana colorata?Admiră frumusetea unei icoane! si poate le aduce bucurie vederea aceasta dar se gandeste la o rugaciune in loc de invataminte proaste de "cosmetizare"? Stau si ma gandesc la ce impresie lasa o femeie colorata...ori e o usuratica..ori o paiata....."Si pe deasupra imi mai pun si pe toate degetele mainii cate un inel de aur sau cate doua... si la picior bratara ca nah...sunt tare admirata! Pai ce, sunt asa de proasta, sa nu fiu si eu ca altele? Pai vecina din dreapta e mov, cea din stanga e rosie eu de ce sa nu fiu roz? Si colac peste pupaza mai intru si in Biserica ca un clovn de la circ si uite ca acolo sunt judecata, cu voie sau fara voie......dar pe strada oricum atrag privirile multor barbati si uite asa imi creste inima de mandra ce-s".....Si asa intreaga ceata de satane si-au facut rostul si au mai castigat un suflet in putoarea vesnica a iadului.
De ce ne lasam legati la ochi de viclenia vrasmasului? V-a fost draga vreodata vreo persoana simpla si frumoasa?Frumusetea interioara se arata pe faţă, si de multe ori fara sa vrem vedem pe chipul unui om bunatatea sau rautatea afisata de acel chip.
Sincera sa fiu, înainte de a cunoaste credinta eram cu acelasi "spirit de turma", ma vopseam si ma chinuiam cu cosmeticele, dar acum privind in urma nu ma inteleg. Pentru ce faceam toate acestea? Probabil pentru "scuza" ca lucrez intr-un domeniu de relatii cu publicul si masca colorata a satanei creau o falsa impresie depre mine ca om?
Si intr-o buna zi am cunoscut frumusetea credintei si din acel moment am vazut cat am fost de inselata de ceata mastilor, iar de atunci am renuntat la tot...cercei..vopsele....M-am simtit libera, m-am simtit fericita fara ele pentru ca in sfarsit mi-am dat seama ca vrajmasul facuse din mine o marioneta, o carpa care din acel moment se rupse...Mi-e greu de multe ori sa ma abtin sa nu judec si fara voia mea, involuntar cand vad atat de mult curcubeu pe o singura fata...si in acel moment ma judec pe mine pentru cum am fost si eu odata....
No comments:
Post a Comment