Monologul sufletului prima parte

Ma simt ca intr-un cerc inchis,Ma invart si ma sucesc.Punctul de plecare esti doar Tu.Linia de sosire o incurc cu "fii fericit","Traieste clipa".Nu ma mai cunosc,Stau si cad mereu.O! de ce eu??Vreau sa ies din cerc,tot nu pot.Fiecare usa e o ramura de pom,pare ca e rezistenta.Cand,imediat am si scapat, ma ridic in sus,strig in gura mare "am scapat".Dar imediat ramura se rupe.Tot inchis in mine ma gasesc.De ce ,de ce e asa??Vreau sa fie diferit altfel.Ma imbat cu suferinta si ma inec in descurajare,sa uit de ce m-apasa.Tot inchis ma simt fara pace,zbuciumat si purtat de vant.O clipa sunt amabil,bun si fericit dar imediat descoper ca sunt gol.Nu sunt pe drumul vietii,sunt inchis in cuibarul fericirilor de sticla.O secunda sunt frumoase dar in urmatoarele minute pulberi de parf si lucruri sclipitoare cad in inima mea.Sunt faramitat si plin de zbucium.Care e scopul??Sau de ce sunt eu??Sau poate sunt doar o iluzie.Un amestec de visare si cu realitate.Nu sau poate da.Azi sau poate niciodata.Evolutie sau distractie??.Hai sa ma distrez,ma ridic pe culmi sa tot sper in dezamagiri la infinit dar sa fiu un pic doar un pic si eu iubit de o fericirea pamanteasca sau poate divina??.Inca nu stiu ce e cu mine.Poate mor.Sau cine stie, am gasit un sens al vietii.Incontinuu sa tot fiu inchis in cerc ,sa ma chinui si sa ies ca apoi sa cad la loc si iarasi sa imi dau seama ca trebuie sa ma distrez.Tot mereu acelasi cerc invartindu-se in loc pentru o alta stare de neliniste si fara pace.