Ce parere aveti??Prostii sau lucruri interesante ??

Dumnezeu a creat la inceput tot Universul,Apoi fiul Sau iubit si-a continuat treaba,creand restul lumilor.Aici apare istoria noastra,cand incepem sa pacatuim,vazand toate acestea Iisus incearca sa refaca planul prin jertfa Sa.Cred ca fiecare din noi avem o menire in cer,(vom avea) nu doar sa lenevim.Fiecare cred eu ca va fi responsabil cu crearea altor lumi in functie de imaginatia fiecaruia motiv pentru care suntem asa de diferiti,asemenea elementelor din natura.Cred ca noi suntem rodul imaginatiei lumilor sfinte si a Tatalui Ceresc.Iar scopul de aici este acela de a ne regasi propria lumina in virtutea descoperirii persoanei care ne-a imaginat ,alaturi de supremul Dumnezeu.

Cu ale cuvinte ca sa descoperim mai multe secrete despre noi,despre scopul de aici si despre lumiile celelalte din Univers trebuie mai intai sa il gasim pe Dumnezeu prin fiul Sau Iisus,si sa ascutam de El,facand lucruri bune si avand ganduri bune.

Read more >>

Care poate sa imi raspunda la intrebarea asta ??

Care poate sa imi raspunda la intrebarea asta ??

POATE O SA VI SE PARE STUPIDA DAR NU MA ITNERESEAZA EU VREA SA APROFUNDEZ SUBIECTUL ASTA SI STIU CA 100% NU VOI STI DAR VREAU SA AUD PAREREA VOASTRA

Dumnezeu zice ca mai sunt si altii in Univers,e imposibil sa fim doar noi la cat de BIG e,si mai cred ca din Universul asta noi suntem cei mai rai dar in biblie se zice ca la inceput pamantul era gol, cum a creat universul a creat si omul si imediat am cazut in pacat:restul lumilor cand le-a facut ?e posibil ca inainte de noi sa fi existat si alteceva,alte lucruri ,alte istorii,dar atunci de ce ne-a mai creat p noi, ? Aia nu tot oameni sunt nu era bn cu ei ?de ce a fost nevoie sa ne creeze pe noi??

Read more >>

Deznădejdea şi nepăsarea

Când auzim de la Dumnezeu cuvinte de osândă, să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne pocăim.
Sf. Ioan Gură de Aur

Niciodata nu vom intelege totul,desi pacatuim si suferim trebuie sa n gandim mereu la Cer,si sa credem doar.Poate fi altfel macar sa spunem "bai nu e bn ce fac", azi spui asa, maine incerci sa te abtii si poimaine nu vei mai face dar de ce sa ne concentram atentia doar pe suferinta , cand in biblie si nu numai, in inima si in relatiile din jur,in dragoste,frumusetile vietii gasim mii si mii de binecuvatari cum ca putem sa nu mai suferim;Trebuie doar sa incercam sa ne abtinem,oricum viata nu o vom intelege niciodata si nu vom reusi sa avem pace si fericire datorita crezurilor si ideilor noastre atata timp cat suntem pacatosi. Cum nu intelegem dragostea,scopul si multe altele asa nu putem sa intelegem cum Dumnezeu nu e rau ci doar drep si ne mai vrea si binele
Acum suntem paie in bataia vantului,o zi avem sentimente de mandrie in alta zi simtim ca vrem ajutorul Domnului si maine pacatuim iar cu buna stiinta.Si tot asa suntem linii punctate nu drepte si cu un scop anume

În viaţa creştinului, deznădejdea şi nepăsarea sunt distrugătoare. Pe cel care a căzut în păcat, deznădejdea nu-l lasă să se ridice, iar pe cel care este în picioare, nepăsarea îl face să cadă. Deznădejdea îl lipseşte pe om de bunătăţile pe care le-a dobândit, iar nepăsarea nu-l lasă să scape de relele care îl apasă. Nepăsarea îl coboară din ceruri, pe când deznădejdea îl coboară de tot în prăpastia răutăţii. Iată cât de mare este puterea celor două patimi.

Diavolul a fost la început un înger bun; dar pentru că s-a purtat cu nepăsare, a fost stăpânit de deznădejde şi a căzut într-o asemenea răutate, încât nu se mai poate ridica din ea. Faptul că el era bun la început ni-l arată Domnul: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18). Asemănarea diavolului cu un fulger vădeşte lumina pe care o avea el mai înainte şi cât de mare şi puternică a fost căderea lui.
Pavel era hulitor şi prigonitor al lui Hristos. Dar pentru că nu s-a lăsat cuprins de deznădejde, s-a ridicat din păcatul său şi a ajuns să fie egal cu îngerii. Iuda era apostol; dar pentru că a arătat nepăsare, s-a făcut trădător. Tâlharul de pe cruce, cu toate că a făcut atâtea răutăţi, nu a deznădăjduit şi, astfel, a intrat primul în rai. Fariseul, pentru că s-a mândrit, a căzut din înălţimile virtuţii, pe când vameşul, pentru că nu a deznădăjduit, s-a ridicat deasupra virtuţii fariseului.
Vrei să-ţi arăt cum o cetate întreagă s-a mântuit? Oraşul ninivitenilor a aflat mântuirea pentru că nu a deznădăjduit. Cu toate că hotărârea lui Dumnezeu era: Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă! (Iona 3, 4), oamenii nu şi-au pierdut nădejdea şi îndrăzneala. Şi aceasta, cu toate că Dumnezeu nu le-a spus că se vor mântui dacă se pocăiesc. Să luăm şi noi exemplu de la aceşti oameni, şi chiar şi atunci când auzim de la Dumnezeu cuvinte de osândă, să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne pocăim.
Ştiind toate acestea, să nu deznădăjduim. Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim. Apostolul Pavel ştia bine lucrul acesta. Astfel, când un creştin din Corint a căzut în desfrânare, le-a scris corintenilor: Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte (1 Cor. 5, 1). Nu a spus „cum nici între neamuri nu se îndrăzneşte", ci cum nici între neamuri nu se pomeneşte, Adică: „ceea ce neamurile nici măcar nu îndrăznesc să numească, voi aţi îndrăznit să faceţi". Şi continuă: Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat (1 Cor. 5, 2). Nu a spus despre omul acela că este semeţ, ci lăsându-l pe el la o parte, a vorbit cu cei sănătoşi, aşa cum fac doctorii, care îi lasă pe bolnavi şi vorbesc mai mult cu rudele lor. Şi ei erau vinovaţi pentru păcatul aceluia, pentru că nici nu l-au pedepsit, nici nu l-au certat. Apostolul arată că păcatul este al tuturor, pentru ca în felul acesta, rana să se vindece mai uşor. Este rău ca omul să păcătuiască, dar mai rău este să se laude cu păcatul său. Căci dacă mândria îl păgubeşte pe cel virtuos, lipsindu-l de roadele virtuţilor sale, cu atât mai mult îl păgubeşte pe cel păcătos, care se laudă cu păcatul său, făcând ca vina sa să fie mai mare. De aceea spune Domnul: Când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: „Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem" (Luca 17, 10).
Dacă cei care ţin toate poruncile lui Dumnezeu sunt datori să fie smeriţi, cu atât mai mult cel păcătos trebuie să-şi zdrobească inima, să plângă şi să se socotească pe sine mai prejos decât toţi. De aceea le-a scris Apostolul Pavel corintenilor: ...în loc mai degrabă să vă fi întristat.
„Ce zici? Altul să păcătuiască şi mie să-mi pară rău?" Da. Pentru că suntem legaţi unul de celălalt la fel ca mădularele unui trup. Ce se întâmplă cu trupul? Atunci când piciorul este rănit, vedem că şi capul se apleacă asupra piciorului. Ce are omul mai de preţ decât capul? Şi totuşi, la vreme de nenorocire, nu socoteşte valoarea sa. Aşa să faci şi tu. Ce spune Apostolul Pavel? Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng (Rom. 12, 15). De aceea le scrie corintenilor: Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă (1 Cor. 5, 2). Nu spune: „în loc să fi încercat", ci în loc să vă fi întristat, ca şi cum ar fi căzut peste cetate vreo boală contagioasă, voind prin acest lucru să zică: este nevoie de rugăciune şi de spovedanie, ca să se îndepărteze boala din cetate.
Vezi cât de mult i-a înspăimântat? Pentru că aceştia credeau că răul se opreşte la cel care a păcătuit, el le-a spus: Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura? (1 Cor. 5, 6). Ce înseamnă asta? Că dacă răul îşi urmează cursul, atunci el va atinge şi alte mădulare ale trupului. Trebuie, aşadar, să fiţi cu mare băgare de seamă la relele dintre voi. Să nu-mi spuneţi că numai unul a păcătuit, pentru că păcatul seamănă cu rana care a putrezit, iar putreziciunea se răspândeşte încet-încet la tot trupul. Atunci când o casă ia foc, toţi vecinii aleargă să ajute la stingerea focului, pentru ca văpaia să nu se răspândească şi la casele lor. Aşa le spune şi Apostolul Pavel corintenilor: Este foc! Să mergem să îl stingem înainte să se răspândească în toată Biserica. Iar dacă nu îţi pasă de păcat, deoarece, chipurile, a fost săvârşit de altcineva, nu faci bine, pentru că cel care a păcătuit nu este un străin. El este mădular al trupului Bisericii. Fii cu multă băgare de seamă! Dacă nu îţi pasă, va veni vremea să se răspândească răul şi la tine. De aceea, dacă nu te îngrijeşti de fratele tău, măcar îngrijeşte-te pentru tine. Pune stăvilar bolii, împiedică răspândirea ei.
Acestea şi multe altele le-a spus Apostolul. Şi le-a poruncit ca pe păcătos să-l dea diavolului (1 Cor. 5, 5-7). Însă acesta s-a pocăit şi s-a îndreptat. Într-o altă Epistolă de-a sa, Apostolul Pavel le scrie creştinilor din Corint: Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea (2 Cor. 2, 6-8). Dacă la început l-a înfăţişat ca pe un duşman primejdios al tuturor, l-a alungat din turmă şi l-a tăiat din trup, iată cum încearcă acum să îl lege din noi la trup. Apostolul îi îndeamnă pe corinteni să-l primească înapoi cu multă dragoste, ca astfel, să se vindece rana alungării sale de mai înainte.
Dar, oare, Apostolul nu l-a dat satanei? Da, dar nu pentru a rămâne de-a pururi în mâinile acestuia, ci tocmai ca să scape din strânsoarea lui. Vezi că Pavel se temea de arma diavolului, care este deznădejdea? După ce a spus: să întăriţi în el dragostea, a adăugat: ...ca să nu fie copleşit de prea multă întristare unul ca acesta (2 Cor. 2, 7).
Dacă oaia se află în gura lupului, să o tragem înapoi, înainte ca lupul să o înghită. Dacă barca este primejduită de furtună, să o salvăm înainte să se scufunde. Căci aşa cum barca se scufundă atunci când sunt valuri mari, la fel şi sufletul se îneacă în valurile tristeţii dacă nu este cineva pe aproape care să-i ofere ajutor. Chiar şi tristeţea mântuitoare, pe care o simţim pentru păcatele noastre, poate să ne distrugă dacă este prea mare.
Pavel, cunoscând ce a făcut diavolul cu Iuda, s-a temut ca nu cumva să se întâmple şi aici acelaşi lucru. Iuda şi-a dat seama de păcatul său şi l-a mărturisit: Am greşit vânzând sânge nevinovat (Matei 27, 4). Diavolul a auzit aceste cuvinte şi a înţeles că Iuda se apropie de drumul pocăinţei şi al mântuirii şi s-a temut. S-a gândit: „Domnul lui este iubitor de oameni. Când era aproape să fie vândut, Hristos a lăcrimat pentru el şi a încercat în tot felul să-l facă să-şi schimbe gândul. D-apoi acum, că este gata să se pocăiască, nu îl va primi, oare, la El? Doar pentru acest lucru a venit să Se răstignească". Ce a făcut atunci diavolul? L-a tulburat şi i-a întunecat mintea cu tristeţe. S-a ţinut de el până ce l-a făcut să se spânzure şi să plece astfel din această lume înainte să apuce să se pocăiască. Dacă trăia, putea şi el să se mântuiască, la fel ca cei care L-au răstignit pe Hristos. Dacă pe aceia i-a mântuit, rugându-Se pe Cruce Tatălui ceresc pentru ei, nu există nici o îndoială că şi pe cel care l-a trădat, dacă se pocăia, avea să-l primească cu dragoste. Dar, vai! Iuda s-a înecat în marea tristeţii şi a deznădejdii. Nu a făcut precum fiul risipitor din parabolă. Vă aduceţi aminte de el?
Erau doi fraţi care şi-au împărţit averea părintească. Cel mai mare a rămas acasă, alături de tatăl său, iar cel mai mic a adunat totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a cheltuit întreaga avere, ducând o viaţă desfrânată. După ce nu i-a mai rămas nimic, a început să sufere de foame (Luca 15, 11-17).
După ce nu a mai avut ce mânca, s-a gândit: Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu (Luca 15, 18). Tatăl său l-a lăsat să plece de lângă el tocmai pentru a-l învăţa ce mare este binele de a rămâne acasă, alături de el. De multe ori, atunci când Dumnezeu nu ne convinge cu vorbele, ne lasă să ne convingem noi înşine, din păţaniile noastre. Aşa a făcut şi cu poporul israelit. Pentru că le-a transmis atâtea prin prooroci şi nu i-a convins, i-a lăsat să înveţe pe pielea lor. Le-a spus: Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra (Ier. 2, 9). Şi aşa s-a şi întâmplat.
Aşadar, după ce fiul risipitor a învăţat pe pielea lui cât de rău este să-ţi laşi casa părintească, s-a întors înapoi. Iar tatăl său, fără răutate, l-a primit cu braţele deschise. De ce? Pentru că era părinte, nu judecător. După aceea, a făcut petrecere mare, de bucurie că i s-a întors fiul. Toată casa sa era în sărbătoare. Să fie aceasta răsplata răutăţii? Nu a răutăţii, omule, ci a întoarcerii din răutate; nu a păcatului, ci a pocăinţei; nu a risipirii, ci a îndreptării.
Însă fiul cel mai mare s-a supărat văzând acestea. Atunci, tatăl său i-a spus cu blândeţe: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat (Luca 15, 31-32). Atunci când trebuie să salvăm un om pierdut, nu este timp pentru judecată, ci numai pentru iubire şi iertare. Nici un doctor nu refuză să-i dea medicamente bolnavului pentru că boala sa ar fi fost rezultatul vreunei greşeli pe care acesta a făcut-o. Fiul risipitor a fost pedepsit destul prin câte a pătimit pe acolo pe unde a rătăcit. Atâta vreme a fost înstrăinat şi s-a luptat cu foamea, cu batjocura celorlalţi şi cu nefericirea. De aceea zice tatăl său: mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Vrea să-i spună fiului rămas acasă să nu se uite la ce este acum, ci la ce a fost în trecut şi la faptul că este vorba de fratele său, nu de un om străin. S-a întors la tatăl său, care a uitat ce s-a întâmplat în trecut sau mai bine zis, îşi aduce aminte numai de lucrurile care îi trezesc în suflet dragostea şi îngăduinţa, aşa cum îi şede bine oricărui părinte. De aceea, el nu a pomenit relele săvârşite de fiul său, ci numai pătimirile sale. Nu i-a reproşat că a pierdut averea, ci l-a mângâiat pentru suferinţele prin care a trecut.
Aceeaşi dragoste a arătat păstorul faţă de oaia pierdută din parabola evanghelică (Luca 15, 1-7). Cu câtă râvnă a alergat să o caute, ca să o aducă din nou în turma sa! În parabola de mai înainte, fiul risipitor s-a întors singur acasă, pe când în cea a oii rătăcite, păstorul a lăsat în munţi celelalte oi şi s-a dus să caute oaia care se pierduse de turmă. Şi după ce a găsit-o, pentru aceasta s-a bucurat mai mult decât pentru celelalte. Şi iată cum a adus-o înapoi: nu a bătut-o, ci a luat-o cu dragoste pe umeri şi s-a întors cu ea la turmă.
Ştiind că Părintele ceresc, Care este Păstorul cel bun, nu numai că nu ne dispreţuieşte când ne întoarcem la El, dar ne primeşte înapoi cu multă dragoste - cu mai multă dragoste decât cea pe care o arată oamenilor sporiţi în virtute -, ştiind nu numai că nu-i pedepseşte pe cei rătăciţi, dar Se duce chiar să-i caute, ca să-i aducă din nou în turmă şi Se bucură mai mult pentru ei decât pentru cei drepţi, atunci când suntem căzuţi în păcat, nu trebuie să deznădăjduim, după cum atunci când facem vreun lucru bun, nu trebuie să aveam o prea mare îndrăzneală. Când cădem, să ne pocăim, iar când săvârşim vreo faptă bună, să fim cu luare aminte, să nu cădem. Căci este o la fel de mare cădere când lucrăm virtutea şi căpătăm o prea mare îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu, ca atunci când păcătuim şi ne cuprinde deznădejdea.
Pentru ca cel care lucrează virtutea să nu cadă în păcat, Apostolul Pavel spune: Cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă (1 Cor. 10, 12). De asemenea: Îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic (1 Cor. 9, 27). Pentru a-i face să se ridice repede pe cei care au căzut, le-a zis corintenilor: Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut (2 Cor. 12, 21).
Prin aceasta, a vrut să spună că vrednici de plâns nu sunt numai cei care păcătuiesc, cât mai ales cei care nu se pocăiesc pentru păcatele lor. Despre ei, proorocul Ieremia a zis: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc? (Ier. 8, 4). Pe aceştia, David îi îndeamnă: O, de I-aţi auzi glasul care zice: „Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu" (Ps. 94, 8-9).
Oricât ar dura viaţa noastră, să nu deznădăjduim. Nădăjduind spre Domnul şi cunoscând iubirea Sa de oameni fără margini, să alungăm de la noi orice răutate şi să mergem pe calea virtuţii, să ne căim şi să ne îndepărtăm de toate păcatele noastre, ca să putem să stăm cu îndrăzneală dinaintea înfricoşătorului scaun de judecată al lui Hristos şi să intrăm în Împărăţia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu.

Sf. Ioan Gură de Aur

Read more >>

Ingrijorari!!!Duca-se naibii

Nu respinde zambetele celoralalti,nu refuza schimbare pe care o ceri si de care ai nevoie,nu vrea ca sa mai stai inca o zi in tristete ca apoi sa incerci sa te schimbi tu,Accepta cu bucuria bucuria altora,si veseleste-te cand rad la tine,cand rad de tine,plangi cand plang si ei iar cand vei fi amarat iti vei aduce aminte sa treci cu pace si speranta prin orice si mai mult de cat atat cu zambetul pe buze si cu pantalonii rupti in fund:D

Se mai spune ca viata e grea,se tot zice "numai probleme am",se repeta "de ce sa ma bucur de ea.Un adevar este:da "viata e naspa".Dar o minciuna exista:"Nu am de ce sa traiesc.Daca crezi minciuna,asa va ajuge toata suflarea ta si vei fi doar o minciuna,doar un fals.Vei fi slab,descurajat si ratat.NU vei stii ce e ala curajul,cu ce se mananca staruinta,Ce semnifica speranta si cum ajungi la succes.

Ce trebuie apreciat la viata asta ?:Florile,Fluturii,amintirile frumoase,rasul de copii,si chinul pe care a trebuit sa il faci tu dar si parintii pentru a putea merge,pentru a putea vorbi,pentru a face o scoala,pentru a gandi prostii sau lucruri serioase,Framantarile pe care a trebuit sa le faci pentru a impresiona o fata sau un baiat,inca din copilarie,bletele de genul:"Amic sau prietena ?"Bucuria pe care ai impartasit-o cand faceai sex,cand te sarutai cand alergai si cand mangaiai pisicile sau cand te musca cainii de putica.Da stiu multe vrajelii si porcarii banalitati veti zice cand veti citi si nu veti mai continua cu lectura ca de:"Mai bine o foaie plina de ingrijorari,o scrisoare de adio,sau o batista plina de lacrimi".Dar pe langa aceste banalitati, iti croiesti drumul in viata,pe aceste porcarii iti bucuri inima,cu aceste prostii afli daca esti romantic,daca esti nervos,daca esti vesel sau daca zambesti cand cade ploaia.In traista vietii adunam multe desi cat traim nu prea adunam lucrurui bune ci griji,murdarii,depresii,ura,invidie si uitam de ceea ce ne face viata reala si plina de flori si iubire.Uitam,de copilaria noastra cand tot ce doream era zambet si inca un loc de ascuns cat mai indepartat sa nu ne gaseasca nimeni ca sa ajungem sa ne lovim si sa ne certam pe fete:D.Si chiar daca ai avut o copilarie naspa de ce sa nu aduci TU bucuria si zmabetul inocent de copil in inima ta ??De obicei uitam sa mai fim copii,ne marim,ne imbogatim si nu mai vorbim intre noi,ne pierdem in cateva saluturi apoi gasim nod in papura la orice fapta a vecinului,amicului bun din copilarie.Sa nu uitam Dumnezeu nu ne vrea "pocaiti"(de o anumita secta),baptisti,ortodoxci,budisti si cati or mai fi ci veseli,plini de speranta,umpluti de mireasma diminetii,de bucurii,de prietenii,alergari,tipete,urlete iubire,culori si multe lucruri bune.Nu vrea sa fim seriosi sa credem ca seriozitatea ne face capabili de orice in lume ca sa nu devenim prea ingrezuti,nu doreste claritate si grafice sau statistici ci mai vrea si cateva caderi,un esec ,doua lovituri,o lacrima o tristete pentru a ne face mai responsabili cu inima noastra care trebuie sa radieze de bucurie .
Ori daca nu radiaza acum cat suntem tineri apai la batranete ce sa mai radieze.Si cand ne e plina inma pana la zambet si rasete ??Cand suntem copii evident cand lasam ca Cel de Sus sa n e poarte de grija prin alegerile noastre pe care le facem cu zambetul pe buze si deschisi la orice.

Read more >>

Un alt fel de Zeitgeist

Acest documentar demonstrează că filmul ateu Zeitgeist este fals. Biblia ne spune că trebuie să ne ferim de prooroci mincinoşi şi că îi vom cunoaşte după roadele lor. Putem vedea că fructele Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia) sunt bune si oamenii care-L urmează pe Hristos mănâncă fructele Lui si sunt oameni buni, spre deosebire de oamenii care au creat acest videoclip pentru a depărta oamenii de la Hristos, să îi determine să nu aibă o relaţie verticală cu Mântuitorul şi să îi facă să işi piardă credinţa, speranţa şi iubirea. Deci, unde sunt roadele lor bune? Acest video arată că filmul Zeitgeist a fost făcut de către lideri oculţi care nu doresc altceva decât să-i facă pe oameni să uite că Dumnezeu are un plan pentru viaţa lor şi că el este un Dumnezeu iubitor şi iertător şi să îi facă să creadă convingerile lor, care sunt oculte. Să nu fim sclavii acestui "Spirit al Vremii" (Zeitgeist).

Read more >>

Mostenirea unui mafiot

Mostenirea unui mafiot

Povestea unui mafiot care tocmai a iesit din puscarie, hotarat sa se razbune pe cei care l-au pus acolo. E pregatit sa omoare multi oameni, dar Dumnzeu are un alt plan pentru viata lui.

Read more >>

E păcat să faci dragoste înainte de căsătorie, ca dovadă a dragostei tale?

Scrisoare către Diana

Draga Diana,

Mă întrebi dacă e păcat să faci dragoste înainte de căsătorie, ca dovadă a dragostei tale. Încerc să-ţi dau un răspuns pe măsura înţelegerii tale, în tema aceasta atât de importantă şi delicată a iubirii. Îmi spui că în filmele de la televizor şi peste tot este prezentată normală viaţa sexuală a doi tineri care se iubesc şi că astfel ei îşi manifestă şi mai mult iubirea pe care o au unul pentru altul, chiar dacă nu sunt căsătoriţi.

Oare chiar aşa să fie? Să ne uitam un pic în jurul nostru.

Dacă ar fi adevărat, nu ar mai fi atâtea inimi frânte, suflete rănite şi vieţi sfărâmate. Omul nu este numai trup, ci este trup şi suflet. Când doi oameni se unesc, ei se unesc şi sufleteşte. Iar dacă nu au binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor, ei trăiesc în păcat, iar păcatul aduce moartea. Nu mor ei, dar moare dragostea dintre ei pentru că aceasta s-a întinat, s-a murdărit cu păcatul săvârşit. Dumnezeu doreste sa ne apere de suferintele provocate de destramarea relatiilor, de rănile sufleteşti şi de boli.

Trupul ne poarta sentimentele, mintea şi sănătatea, de aceea e bine sa avem mare grija de el. Oamenii cauta adesea sa se simta impliniti prin relatiile trupesti si cred, in mod gresit, ca nevoile lor psihologice sau sentimentale sunt de natura trupeasca. Rezultatul acestei atitudini este un mare gol interior, căci ei încearcă sa umple cu plăcere fizica un gol afectiv, psihologic sau sentimental. Când iubeşti şi investeşti tot ce ai mai bun într-o relaţie de prietenie, ţi se pare corect ca cel pe care îl credeai iubitul tău să te părăsească după ce i-ai „demonstrat" cât de mult îl iubeşti? Dumnezeu nu doreşte ca omul să sufere, să fie nefericit, şi în toate poruncile Sale a pus înţelepciunea Sa. Toate le-a dat cu înţelepciune şi cu un rost anume.

Abstinenta înainte de căsătorie ne apără tocmai de aceasta incercare de a ne rezolva în mod greşit problemele afective. Aşteptarea ne învaţă sa identificam problemele, sa le ţinem piept și sa încercăm sa le rezolvam.

O fată iubeşte cu tot ce are ea, deplin, complet, ea dăruieşte iubire şi se dăruieşte, dar aceasta o săvârşeşte de multe ori pentru a „demonstra" iubirea ei, ca probă cerută de cel care se numeşte pe sine prietenul ei. Dar ce să însemne asta, de fapt? Nimic altceva decât o lipsă de maturitate în gândire, în simţire, în sufletul acelei persoane. Dacă e nevoie de o astfel de dovada, va fi mereu nevoie de dovezi de tot felul în continuare, pe parcursul acelei aşa-zise prietenii. Câte fete care şi-au demonstrat iubirea mai sunt azi cu prietenii lor? Câte fete au avut tentative de sinucidere când s-au văzut părăsite de iubiţii lor, de cei care doreau o dovadă din partea lor? Tinerii care caută astfel de dragoste, mărturisesc, în mod inconştient, că ei înşişi nu au mai mult de oferit.

O astfel de tânăra am cunoscut şi eu, era cea mai bună prietenă a mea. În cazul ei, altul a fost motivul, şi anume, frica de a nu rămâne singură, frica de a nu fi iubită, frică născută din necunoaşterea lui Dumnezeu.

O fată frumoasă cu calităţi şi defecte, se gândea mereu de ce ea nu are nici un prieten, şi toate colegele şi prietenele ei au un prieten cu care se plimba ţinându-se de mână? I se părea atât de frumos să te plimbi de mână cu un băiat...Cu toate acestea, se gândea ca ea nu va cunoaşte niciodată un băiat şi nu se va căsători niciodată. Nu i-a spus nimeni niciodată că ea e frumoasă! Nu s-a plimbat niciodată cu un băiat de mână. Până când, într-o zi a cunoscut un băiat. În sfârşit, speranţele ei au prins viaţă! Acum avea şi ea un prieten. Acum şi ea se poate plimba cu un băiat de mână! În sfârşit. Acesta e! Cu el, se gândea fata, mă voi căsători! El e alesul. Îl iubea. Şi se amăgea singură, că din moment ce cu ea se plimba, cu ea vorbea, pe ea o săruta, trebuie să o iubească!

Ce dacă nu i-a dat nicio floare, ce dacă nu i-a spus niciodată că e frumoasă, toţi prietenii lui o salutau şi vorbeau cu ea şi le spuneau că „le stă bine împreună". Îl iubea pe el pentru că el îi acorda atenţie. Până acum nu-i mai acordase nimeni atâta atenţie, deci, se amăgea ea în continuare, precis mă iubeşte, în felul lui!... Ce face o fata când iubeşte? Se dăruieşte. Dă ce are ea mai de preţ! Dar băiatul i-a spus apoi că el nu o iubeşte. Cel în care îşi pusese nădejdea că o va lua de soţie, acum o părăsea. Rămasă singură, gânduri negre o înconjurau.

Mai avea o prietena cu care mai ieşea uneori in oraş, în rest, stătea în casa. Parcă se ascundea, se izola de lume. Nimeni nu ştia ce s-a întâmplat cu ea. Odată, ieşind, s-a întâlnit cu unul dintre prietenii lui, care i-a zis uitându-se în ochii ei: "eşti frumoasă!"...În acel moment, în mintea ei a apărut un gând:" prea târziu" şi a început să râdă isteric...râdea, râdea şi se speria ea însăşi de râsul ei...prea târziu. Îmi spune şi mie acum cineva că sunt frumoasă!!!!... prea târziu... Au urmat zile în sir de durere. O durere sfâşietoare. Ce să facă acum? Cum va fi viaţa ei? Acum, chiar nu se va mai căsători niciodată!...Gânduri tot mai negre, de deznădejde, îi treceau prin minte. S-a gândit chiar să-şi ia viaţa. Nici nu mai deosebea noaptea de zi, visul de realitate.

Într-un târziu şi-a amintit că a auzit cândva că e bine să te rogi timp de 40 de zile. Ce avea de pierdut? A început să citească Paraclisul Maicii Domnului. Timp de 40 de zile s-a rugat cu lacrimi şi a încercat să înţeleagă cuvintele rugăciunii, cu toată durerea pe care o avea în suflet şi care îi îngreuna citirea rugăciunii. Plângea întotdeauna dar se umplea de speranţă când ajungea la rugăciunea de la sfârşit: "am multe chipuri ale acelora care mai înainte de mine au mâniat îndurarea Lui cea bună, pe vameşi, pe desfrânaţi şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora s-a dat iertare de păcate, pentru părere de rău şi mărturisire. Deci aceste miluite chipuri punându-le înaintea ochilor sufletului meu celui păcătos şi privind spre atâta îndurare primită de dânşii de la Dumnezeu, am îndrăznit şi eu, păcătosul, a alerga la milostivirea ta cea bună, o, preaîndurată Stăpâna; să-mi dai mână de ajutor şi să ceri la Fiul tău şi Dumnezeu iertarea păcatelor mele cele grele". Aşa, timp de 40 de zile s-a rugat şi a înţeles că nu se poate salva decât întorcându-se la Dumnezeu. S-a spovedit, s-a împărtăşit, şi-a împlinit canonul şi şi-a schimbat viaţa. A fost o schimbare, o ridicare, mai bine zis, de la moarte la viaţă."

Tânăra aceasta a scăpat cu viaţă, dar sunt atâtea „iubiri" care sfârşesc în moarte. Merită?

O tânără mi-a mărturisit odată că cea mai bună prietenă a ei, o fetiţă de 14 ani, care îl iubea foarte mult pe băiatul de care era îndrăgostită, s-a dăruit lui, considerând aceasta un pas firesc în iubirea lor. Cu toate acestea, după câteva zile s-au despărţit. Tânăra a suferit foarte mult şi a început să-şi plângă durerea tuturor celor din jur. După un timp, pentru a le demonstra că nu va rămâne singură, a început să se îmbrace tot mai provocator şi să se machieze. Era un chin, de fapt, ascuns sub masca aceasta. A urmat un alt „prieten", apoi altul... Şi de la ce a pornit totul? De la o iubire mincinoasă sau prost înţeleasă.

Revin la ce spuneam la început. Păcatul ucide, păcatul aduce moartea iubirii. Unde lipseşte binecuvântarea lui Dumnezeu, omul are de suferit.

Un băiat care te iubeşte nu va cere dovezi de iubire, el îţi va iubi sufletul şi tu îl vei iubi pe al lui. O asemenea căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu, o asemenea căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi. Când doi tineri se dăruiesc înainte de căsătorie, dau dovadă de neîncredere, pentru că ce altceva ar însemna că e nevoie de un act fizic pe lângă cel sufletesc? Iar după acesta, băiatul nici nu o mai iubeşte atât de mult pe iubita lui. Scade respectul său faţă de ea, chiar dacă a fost dorinţa lui. Apar reproşurile, iar lumina care era mai înainte în ochişorii lor frumoşi se stinge. S-a stins inocenţa, bucuria, nevinovăţia.

O iubire curată nu are nevoie de astfel de dovezi, iar dacă le cere, acolo nu este iubire curată. Dacă nu este biruită predispoziţia aceasta spre păcat , va continua şi în viaţa de familie, în căsnicie, unde nu va fi respectat căminul familial, denaturând frumuseţea căsătoriei.
Se petrec atâtea tragedii din cauza asta! După ce fata se căsătoreşte, nefiind fecioară, soţul îi poate reproşa că n-a fost cuminte, o poate jigni, pentru că n-a ştiut să se păzească, şi este foarte dureros. Mai mult decât atât, soţul va avea mereu un spin în inimă, o durere sau o teamă, că gândul soţiei ar fi rămas la cel cu care a căzut în păcat înainte de căsnicie, chiar daca in realitate nu este aşa.

Tinerii, chiar dacă îşi petrec uneori timpul cu fete care n-au ştiut să se păstreze curate, când vine vorba de întemeierea unei familii, îşi vor lua de soţie fete cuminţi.

sursa(http://ortodoxia.md/frmantrile-sufleteti-ale-tinerilor/2914-e-pcat-s-faci-dragoste-inainte-de-cstorie-ca-dovad-a-dragostei-tale)

Read more >>

Dumnezeu e taria mea

Dumnezeu e taria mea,Doar El ma implineste si cu ajutorul Lui imi fauresc scopul si viata de aici

Vreau sa te am mereu,lasa-ma sa te leg o dulce sentiment,vreau sa te traiesc,sa te port zi de zi,in fiecara clipa a vietii
Vreau sa nu uit de tine,fa-ma Iisue sa il port in inima,in buze,si in tot ce sunt.
Iti multumesc,acum stiu,am inteles mai presus de bunatate,pace si starea de bine
estI Tu.Doar tu nimeni altul,mi-ai dat un scop,mi-ai dat in inima bucati din dragostea ta,
mi-ai dat in ochi lacrimi de pocainta.Am vazut in dragostea ta dreptatea,vinovatia dar si iertarea
Am auzit glasul tau care ma striga pe nume.Doar tu ma cunosti asa cum sunt.Mai pus la lucru,am spus si altora
despre dragoste,drepatea si iertarea ta.Sunt pacatos,merit doar tristete doar dispret,nu am de ce sa traiesc,
vreau mai bine sa mor,de fiecare data am gresit dar dar tu Iisuse ai fost cu mine,adapost mi-au oferit,hrana mi-ai dat
inimii dar am respins-o.ochii te-au vazut in bunatate,dragoste,pace,iertare dar iarasi am respins.Iisuse te-ai tinut de
mine,nu mi-ai dat drumul,ai stat mereu langa mine,mai ocrotit in fiecare noapte vroiai sa te faci auzit
prin gandurile ce ma framantau si mustrarile ce le avem,preferam sa dorm in loc sa te ascult.Din nou am respins
si iar mi-ai redat bucuria cand am vazut cum dintr-un om dispretuit Tu poti sa il schimbi intr-unul alb si plin de respect
Vreau sa nu fuga sentimentul din nou,vreau sa se rupa inima in mine,sentimentele bune sa ma invadeze.
Starea de umilinta si adorare pentru Tine sa ma cuprinda.
O sentiment nu fugi,lasate prins de mine caci vreau ca Domnul sa ma atinga din nou.Nu pot fara El.E taria mea,
e scopul meu,fericirea mea,pentru El mor,La El vin si in necaz si in bucurie.Orice fac orice zic pe orice drum merg
capatul e tot la cruce.Fara el nu nu am sens,totul e monoton,viata se transforma in frica,in angoasa,si vad numai
urat;Simt ca mor,nu vreau sa plec cu gandul ca nu l-am ales,nu am nimic de pierdut am de castigat mult chiar foarte mult
viata fara Iisus nu e,de la El am toate,aici pe pamant in pat,pe strada,in casa,in parc,cu masina,pe banca,la telefon,toate is
trecatoare,nimic de aici nu imi aduce linistea vesnica,fericirea de o viata intreaga,implinirea sufeltului.Toate is de moment,de o clipa
apoi iar ma simt parasit si plictisit.Dar Doamne sentimentul meu acesta de iertare si mantuire imi da un tzel,o cautare,Imi netezeste caracterul
si imi inmoaie sufletul,ma face mai ascultator si mereu pus pe fuga de pacat si pentru tine.
Sentiment ramai in inima, nu pleca la cele trecatoare fugi de ele vino in suferinta,in necaz impreuna sa ne apropiem de Tatal Nostru si
zi de zi sa il cautam in tot ce auzim,vedem,simtit,vorbim,infaptuim.

Read more >>

Worship song

Ajunge cu atata vorbaraie,Daca il iubesti pe Isus si crezi in El atunci e timpul sa te "apleci"spre dragostea Sa,sa incepi sa Ii canti melodii vesele si pline de speranta,pline de bucurie,caci Este Mantuitorul meu,al tau,al tuturor.

Daca vei asculta melodiile de mai jos cu "inima" nu cu "urechea" si vei simti acele cuvinte in inima ta cu siguranta tristetea,amaraciunea si necazul se vor transforma in speranta in adorare dar si in zambet si bucurie caci:

1 Imi ridic ochii spre munti …De unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul imi vine dela Domnul, care a facut cerurile si pamintul.
3 Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste, nu va dormita.
4 Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel.
5 Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mina ta cea dreapta.
6 De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7 Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul.
8 Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pina in veac.

Read more >>

Religia si Credinta

Religia si Credinta,majoritate cred ca se aseamana dar ele difera foarte mult "religie" se defineste in cadrul unui grup care au acelasi scop si anume Dumnezeu dar "credinta" se masoara in disponibilitatea ta de a te increde in acea putere supranaturala si de a actiona conform pricipiilor biblice din ratiune,nu impins de la spate sau datorita anturajului.Dumnezeu se arata la nivel individual si raspunde fiecaruia mai mult sau mai putin dupa staruinta sa.Daca ar fi fost un Dumnezeu rau si doritor de sange acesta ar fi raspuns in mod egal la toti,si s-ar fi descoperit pentru fiecare in acelasi mod adica unul rau si plin de sange rece .Dar Tatal Ceresc ne da raspunsuri la rugaciuni in limita nevoilor noastre,pentru a ne da seama ca el ne doreste binele la fiecare din noi,la fiecare inima sincera.De aceea cei care se intorc la Dumnezeu se intorc datorita unui raspuns la rugaciune,unei minuni raspunsul fiind dar actiunea diferita.Intrebatii pe toti credinciosii sa vedeti ca rapunsurile lor,minunile prin care au trecut sunt diferite dar avand un numitor comun Dumnezeu raspunde la rugaciune.
Concluzia:
1.Dumnezeu raspunde la rugaciuni dar nu cum vrem noi,caci poftele noastre ale inimii se aseamana iar El nu ne poate da la fel.Ne raspunde dar in mod diferit,noi suntem orbi si rai de nu vedem raspunsul.
2.Dumnezeu nu e asa de rau precum credema noi,noi il facem rau caci nu ne satisface acele nevoi din cauza carora mai tarziu vom suferi.Stie dinainte ce avem nevoie ca sa traim simplu.

Cum ar trebui sa traim? - Ultima alegere
Dr.Francis Schaeffer examineaza istoria psihologiei si ceea ce inseamna ea pentru oameni obisnuiti, din antichitate pana in epoca moderna.

Read more >>

Modestia salveaza Mantuirea

"Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
²⁰În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
²¹fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
²²S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
²³şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare"

Desi Cerul ne-a dat mereu miracole si minuni,desi insusi natura ni-L descopera,totusi nu suntem constienti ca nu suntem nimic fara un strop de credinta,ca niciodata nu vom fi salvati daca nu ne smerim.Ne-am obisnuit sa credem ca credinta e o stare,care apare la batranete,in singurate,la biserica,in anturaj pentru a arata ca suntem morali cu credinta etc.Nu mai facem deosebirea intre oamenii "credinciosi umili" si cei "credinciosi mandri."Credem ca cei umili care respecta legile, simplu si asculta ,sunt cam "Nebuni"iar "ceilalti" isi argumenteaza decizile,uneori necrestine,dupa zicala"Pana la Dumnezeu te mananca sfintii".Pe cei mai multi,azi ii preocupa alegerile pacatoase in favoarea construirii unui viitor stabil pentru sufletul lor -defapt al nostru.
Dar ne mai intereseaza daca suntem cu adevarat Mantuiti,daca chiar facem ceva util in viata asta petrecuta aici,daca avem un scop nobil dupa care mergem,sau daca ne gandim cel putin ca viata are si alte lucruri pentru care merita sa mori sau sa traiesti.
Tot ce ne intereseaza azi,e prestigiul nostru, e onoarea si renumele care(credem noi) vine din cateva decizii barbatesti in genul "Situatiile neortodoxe cer masuri neortodoxe",dar de ce sa fim noi umili,modesti,credinciosi,de ce sa il avem noi pe Isus si sa fim "Pocaiti"?"Oricum nu valoreaza nimic","tot pacatos raman si tot voi muri","Nu ma salveaza Dumnezeu ","Eu singur ma ajut","Nu e providenta e coincidenta".Sau invers:De ce sa nu credem ca in functie de ce gandim atragem,ca datorita inimii mele mi se da ?Sau ca principala cauza care ne fereste de Dumnezeu e frica de judecata.O inima buna,un caracter bland,Un creier umil,genunchi culcati pentru Domnul vor atrage lucruri pe care nu le vom intelege lucruri bune evident,prieteni adevarati,fericire,dragoste.Poate asa,lasand in urma tot ce se invarte in jurul trufiei vom fi salvati,poate ca "asa cum nea creat Tatal,"simpli si plini de evlavie vom fi asemenea versetului:"Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat".

Smerenia a fost cea dintâi pricina de înaltare si slava pentru toti sfintii lui Dumnezeu. Smerenia a înaltat pe Avraam si l-a facut pe el prieten al lui Dumnezeu si tata al multor neamuri, caci se socotea pe sine a fi pamânt si cenusa.

Smerenia l-a înaltat pe Iosif si l-a facut pe el mai mare peste tara Egiptului.

Smerenia l-a facut pe Moise cel gângav la limba, povatuitor si legiuitor peste tot poporul lui Israel. Caci se socotea pe sine nevrednic de aceasta slujba si ruga pe Dumnezeu sa trimita pe altul la scoaterea lui Israel din robia Egiptului.

Smerenia l-a aratat pe David a fi dupa inima lui Dumnezeu, caci se socotea pe sine vierme si nu om. Cu smerenia a stralucit marele Daniil proorocul, cei trei tineri, marele prooroc Isaia si mai mult decât toti, dumnezeiescul Ioan Botezatorul, care nu se socotea pe sine vrednic de a dezlega cureaua încaltamintei lui Hristos si care, pentru adâncimea smereniei lui, s-a învrednicit a fi martorul cel mai apropiat al Sfintei Treimi la Iordan si de a se numi de Însusi Hristos, cel mai mare om nascut din femeie.

Cine învata pe cel sarac sa ia pâinea de la gura copiilor si sa-si cumpere televizor si video, spre a-si închipui si el ca este asemenea cu cei avuti? Nu mândria?

Cine învata pe femei si pe fete sa munceasca luni si ani de zile, nu spre a-si cumpara cele de nevoie vietii, ci spre a-si cumpara rochii la moda si încaltaminte luxoasa si alte lucruri desarte, care nu tin nici de foame, nici de frig? Oare nu mândria?

Cine învata pe cel sarac, care are o casa de copii, sa se sârguiasca cu mai multa truda spre a le face la toti haine luxoase si de mult pret, spre a-i face sa fie în rând cu lumea? Nu mândria?

Cine face pe fetele si pe femeile cele usoare sa se dreaga pe fete cu pudra si cu alte unsori si sa-si vopseasca unghiile spre a arata mai tinere si mai frumoase? Oare nu mândria si slava desarta, care este fiica cea dintâi a mândriei? Vor sa fie cu orice pret în rând cu lumea si nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, în cel rau zace; si iarasi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrajmas lui Dumnezeu.

Read more >>

Secretul Respectului De Sine

De ce se cred atat de multi tineri adolescenti inferiori??
De ce nu pot tinerii sa creasca placandu-se pe ei insisi ??
De ce se intampla atat de des ca oamenii sa examineze pe ei insisi si sa fie profund dezamagiti de persoana lor,cu toate ca asa i-a facut Dumnezeu ??
De ce trebuie ca toata umea sa se impiedice de aceeasi piatra??

Tinerii care cresc in societatea de azi considera ca trebuie sa aiba trei lucruri spre a fi multumiti de ei insisi: Primul,si de departe cel mai important,este atractia fizica.(80% dintre adolescenti nu sutn multumiti de cum arata. Daca intrebati 10 adolescenti care este lucrul care ii nemultumeste cel mai mult,8 dintre ei vor spune ca nu sunt satisfacuti de anumite caracteristici ale corpului lor.Se simt urati,lipsiti de calitati care sa-i faca placuti si se gandesc la aceasta problema aproape tot timpul.Fetele cred ca sunt prea inalte si baietii prea scunzi,prea grasi, sau prea slabi,de culoare parului,sau se ingrijoreaza de cosurile de pe fata,sau de pistruii de pe nas,sau cred ca picioarele le sunt prea mari,sau nu le place cum le arata unghiile,etc. Nu conteaza cat de mica este problema,ea poate crea mari nelinisti si depresii profunde.Cei mai multi se examineaza cu atentie in oglinda si nu le place ceea ce vad.Si cum niciunul dintre noi nu este perfect,evident ca ,de regula,gasesc ceva care sa nu le placa.Si atunci se ingrijoreaza si se framanta cu privire la acel lucru,dorind sa nu fi avut acel defect.Va puteti imagina pe cineva care se simte deprimat si mizerabil pentru un lucru atat de fara importanta cum ar fi faptul ca nasul este cu o zecime de milimetru mai lung decat crede el ca ar trebui sa fie ??
Unul dintre motivele pentru care tinerii devin atat de sensibili la micile lor imperfectiuni este ca "prietenii"i-au tachinat si i-au necajit mereu in primii lor ani de viata.Din nefericire,baietii si fetele sunt deseori cruzi unul cu altul,aruncand-si unul altuia insulte,ca niste sageti otravite.

Solutii in cateva fraze:

1.Recunoaste ca nu esti singur.
2.Infrunta-ti curajos problemele.
3.Gaseste-ti un prieten adevarat, da adevarat!!!
4.Scrie toate framantarile tale pe o hartie si dai foc la final.
5.Dumnezeu te cunoaste si se ingrijeste de tine.
6.Compenseaza-ti slabiciunile
7.Valorile lui Dumnezeu sa-ti fie startul in drumul vietii

Read more >>

1 Corinteni 13

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;

10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

13 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Read more >>

Pentru Romania

Read more >>

Fii Original!!

Read more >>

Cat de mult ne mai gandim la Dumnezeu ?

Ne-am modernizat,Suntem oameni civilizati.De ce sa ma rog la Dumnezeu sa primesc ceva sau sa merg umil prin credinta cand tot ce trebuie sa fac ca sa primesc e un mic compromis?Mai are vreun rost sa vorbim frumos despre Cer,Cruce,Isus?Mai sunt valabile aceste cuvinte in acest context al crizelor politice,sociale,familiare?.
Natiunea e invadata de mii si mii de probleme,e scaldata in sute de griji si "colac peste pupaza"mai vrem si sa traim clipa.Ne luptam care mai de care sa avem bani,sa intretinem familia,muncim peste program si chiar ajungem egoisti salvati de motivul "Eu nu trebuie sa am ce pune pe masa"?.
Dumnezeu nu mai are rost in aceasta lume,Noi am evoluat si am ajuns prea destepti ca sa credem conceptii de oameni bolnavi cum ca e cineva sus care ne vegheaza.Dar in ciuda evolutiei noastre care mai mult duce spre neant problemele tot sunt.Situatiile economice se agraveaza din ce in ce mai mult iar lumea disperata incearca sa faca fata situatiei prin munca cat mai multa,prin economisire,prin ganduri de genul:'Mai important e sa fac bani ca sa imi intretin familia decat sa ma rog"."De ce am credinta cand totul in jur se destrama,mai bine fac ce imi place".
Personal de cand au aparut problemele acestea mai grave in Romania nu am auzit pe nimeni zicand ceva Domnului,nici un cuvant,Am uitat complet de El.Nu mai exista nici un argument pro sau contra despre existenta Lui.Suntem prea disperati sa rezolvam situatia prin metode omenesti cand ajutorul e undeva la granita dintre credinta si supunere.
Macar in fiecare zi daca ne-am gandi o clipa,o secunda,o traire,ne-am lua o mica parte din viata nostra asa de buna si am incerca sa descoperim ce e in spatele acestui mister-Dumneze-,am uita si de crize,si de saracie.Daca am incerca pentru cateva clipe sa zambim si sa lasam trecutul,am mai spune si o mica rugaciune din inima am vedea cu siguranta raspusul.De ce nu se unesc acum toate bisericile pentru o rugaciune nationala,pentru un post de cateva zile in intreaga tara pentru indurare din partea Cerului?De ce la orice biserica nu se spune "Sa ne rugam si pentru acesta tara ca Domnul sa o aiba in paza?.Cu cat te gandesti mai mult la Cer,cu cat ai in gand dorinta Lui de a te ajuta si cu cat inima iti e deschisa spre descoperirea Lui ajutorul vine fara sa te gandesti ca a fost ajutor.

O mica rugaciune pe zi dar nu ca la lotto(ma rog in fiecare zi si voi primi ceva)ci o rugaciune pentru linistea sufleteasca,pentru descoperire.
Un gand catre Dumnezeu,O inima deschisa catre Cer,un zambet pentru Domnul,O nevoie implinita celui din jurul tau,O viata in slujba celorlati schimba saracia in pace,bucurie si bogatie.

Read more >>

Vremuri Grele

¹Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

²Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
³fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
⁴vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
⁵având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
⁶Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
⁷care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
⁸După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
⁹Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
¹⁰Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
¹¹prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
¹²De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.
¹³Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.
¹⁴Tu să rămâi în lucrurile, pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat:
¹⁵din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus.
¹⁶Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
¹⁷pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Read more >>

Despre Batranete

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa “imbatranim” este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.

“Cati ani ai?”
“Am patru ani si jumatate!”
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani… si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate… Asta e diferenta!

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
“Cati ani ai?”
“O sa am 16!”
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!

Si vine si cea mai grozava zi din viata ta…. ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!

Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? parca ai fi lapte batut! Ala “se face” si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?

Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa!
Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat.

Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!

Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.

Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este de pe o zi e alta”: astepti “SA O DUCI PANA MIERCURI”.

In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta.

In anii 90, o iei usurel inapoi: “Abia am avut 92″.
Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil “Am 100 si. ..jumatate!”

Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

CUM SA RAMAI TANAR

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti “VII”, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobby-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.

SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.

Read more >>

Sa poti sa Iubesti...

[Nicu Wagner]

Sa poti sa iubesti fara gandul rasplati

Cand nori mari de ura deasupra ta vin Sa fii devotat

– a sluji doar dreptatii Inseamna sa fii-n adevarul crestin

Sa fii doar plugarul ce mergi mai departe

Ogoare intinse cu drag pregatind Si paine-adunata cu drag si-o imparte

In vremi de nevoie cu cel ce-I flamand Sa fii multumit cand nu tremuri in ploaie

Si-o haina, chiar veche, sa-mbraci inca ai Iar de ai mai multe, belsugul te-nmoaie

Sa poti si la altul o haina sa dai Cand cineva plange, lovit de durere

Apleaca-ti urechea s-auzi plansul lui Sa fii-ntr-una gata, acelui ce-ti cere

In duh de blandete, o vorba sa spui.

Sa poti sa te bucuri simtind multumire

Cu cei ce se bucura cu-adevarat Si sa poti chiar plange, cuprins de mahnire

Alaturi de cel ce suspina-ntristat

Caci lumea prin care noi trecem in graba

E-atat de-ncercata de chin si poveri Si-atatia lipsiti de speranta se-ntreaba

Cat oare vor tine aceste dureri Acum fiindca stii, adevarul traieste-l

Asa cum se cere crestin bun a fi Iubeste, iubeste si iarasi iubeste

Caci Domnul Iubirii iti va rasplati

Read more >>

Evenimetele Finale ale planetei

Read more >>

Nu te da inapoi!!!

In 1870 un inginer cu o gandire vizionara, John Roebling s-a gandit ca ar putea uni New York-ul de Long Island (aproape 2 km distanta). A expus ideea si planurile lui mai multor experti in constructii care i-au dat toti aceleasi raspunsuri :

- Este imposibil sa faci un pod de o asemenea lungime
- Nu se poate face
- Nu s-a m-ai facut niciodata asa ceva
- Nu este practic
- Renunta

Roebling nu putea insa sa renunte la visul sau. Se gandea zi si noapte numai la podul acela imens. Stia in adancul lui ca se poate construi. Simtea ca se poate face. Avea nevoie doar de cineva care sa ii impartaseasca visul. Asa ca a reusit sa il convinga pe fiul lui, Washington, care abia atunci incepuse cariera de inginer, ca ar trebui sa incerce sa construiasca podul ala.

Lucrand impreuna pentru prima oara, tatal si fiul au dezvoltat strategii, s-au gandit la o multime de aspecte care ar fi putut interveni in constructia podului, au facut planuri, au angajat oameni si au inceput sa construiasca podul pe care il visau.

Proiectul mergea bine cand…cu mai putin de trei luni inainte de lansare, un accident tragic la locul constructiei, i-a luat viata batranului Roebling iar Washington a ramas cu sechele pe creier care l-au pus in imposibilitatea de a se misca sau de a vorbi..

“Stiam noi ca asa se va intampla”
“Oameni nebuni cu visurile lor nebune”
“E o prostie sa alergi dupa himere”

Toti aveau comentarii negative, si erau de parere ca proiectul ar trebui suspendat din moment ce singurii care stiau cum ar trebui construit podul (John si Washington Roebling) erau..unul mort, iar celalalt handicapat.

In ciuda handicapului sau, Washington nu s-a lasat descurajat, ba chiar era convins ca podul va putea fi terminat. A incercat sa isi entuziasmeze echipa si prietenii , dar toti i-au spus ca ar trebui sa o lase balta. Podul nu se poate construi.

Intr-una din zile stand in patul de spital, fara sa poata sa isi miset decat un singur deget. Washington s-a gandit la un sistem care sa ii permita sa comunice cu sotia sa. Treptat doar folosind degetul si anumite semne a reusit sa isi puna sotia sa ii sune pe ingineri si sa le spuna ce ar trebui sa faca in continuare.

Parea o prostie sa comunici planuri ingineresti, calcule matematice printr-un intermediar care nici macar nu avea habar de inginerie. Si pe deasupra totul sa fie facut greoi doar prin niste semne cu degetul.

Timp de 13 ani Washington a dat instructiuni in felul acesta, aratand sotiei sale cu degetul ce trebuie sa spuna inginerilor, pana cand podul a fost finalizat. La data deschiderii oficiale, Brooklyn Bridge era cel mai mare pod suspendat din lume. In prima zi dupa deschidere au circulat pe el peste 1800 de vehicule si 150.000 oameni. Podul a costat 15 milioane de $ si 27 de oameni au murit in timpul constructiei.

Prima persoana care a trecut podul a fost…sotia lui Washington.

Podul exista inca si astazi, pentru ca un om nu s-a dat batut chiar daca toata lumea ii spunea ca nu mai are nici o sansa.

Daca el a putut construi un pod, doar miscand un deget….pe tine te poate da ceva inapoi ?

Read more >>

De ce ajungi mereu singur si faci ….

“De gandit ce experinta impartaseste aceasta fata despre relatiile din jurul nostru pe care le facem,in cadre romantice si pline de seductie spunem noi intr-o societate civilizata cu oameni super inteleigenti”

Am iesit in week-end intr-un club din Timisoara si am ramas profund dezamagita de ce am vazut acolo.Cand am ajuns acasa, am vrut sa postez direct pe Arta Seductiei un comment: “De ce ajungi mereu singur si faci laba? Pentru ca esti un MUPPET, de-aia!!!”. Cred ca a fost prima data in viata mea cand am fost atat de revoltata pe baieti (barbati). Am mai avut eu momente de frustrare ca nu ma baga in seama si ca n-am succes, dar experienta asta a fost cu totul diferita.Fiind obosita de vineri seara (cand am baut prea mult cu niste prieteni ), nu am fost chiar in forma de dans. S-a mai adaugat si faptul ca muzica nu imi placea si era foarte aglomerat si am decis sa ma asez la masa si sa beau o limonada.Cum nu aveam prea multe de facut am inceput sa ii observ pe cei din jurul meu. Si m-am crucit! Adica, la propriu…mi se parea ireal…ca in anul 2010, cand toata lumea are site-uri, carti, prieteni si poate afla despre cum ar trebui sa se comporte, inca se inghesuie ca sa se frece unii de altii si sa poata pleca acasa satisfacuti. Adica, efectiv erau baieti care se bucurau ca o fata langa care se pozitionasera bine, se atingea din cand in cand de ei.

Unul, tot tinerel asa, la vreo 40 de ani, se freca de zor de una din fetele cu care venisem. (la modul in care efectiv sa impingea in spatele fetei respective la fiecare 2 minute). La un moment dat, el si prietenii lui au decis sa plece. Individul si-a luat bluza de trening si ce s-o fi gandit el? “Ia hai sa-mi leg eu bluza la mijloc, ca e la moda, sau era – pe vremea mea, sau…whatever!”. Nimic deosebit pana acum, doar ca in loc sa faca nodul la maneci in fata, asa cum e normal – ca sa vada ce face, el si-a facut intai nodul de la maneci la spate, incercand cu disperare sa atinga fundul domnisoarei din spatele lui. Fata se uita stupefiata la ce vrea sa faca. Dupa vreo 3-4 minute, cand si-a dat seama ca nu reuseste sa atinga partea dorsala a fetei si isi agita mainile in gol, a rasucit bluza si a facut nodul cum trebuie afisand un ranjet deplasat.

Ehhh… nu luam in seama faptul ca era cu o tinerica tot de varsta lui, care era la fel de surprinsa ca si cealalta participanta la scena…Si mie imi venea sa ma ridic si sa ii dau pumni, sa il pun sa-si stearga balele de la gura. Iar nevesti-sii sau prietenei sau amantei, ce era aia, sa ii dau adresa de la Stilul Tau. Ce e cu oamenii astia? Se duc acasa si fac “dragoste” linistiti, nu? Sau se cearta putin ca asa e mai excitant? Nu m-a deranjat ca i se paruse alta mai apetisanta, e normal sa il atraga si altele, dar sa recurga la un gest de pustan de 15 ani? Doamne!

Altul, un student plin de hormoni, dansa de zor cu berea in mana cu o fata exact in fata mea, eu am crezut ca sunt impreuna. La un moment dat, s-a asezat langa mine si am inceput o discutie foarte inteligenta, sub privirea fetei care se uita deznadajduita.

“Tu de ce nu dansezi?”

“Nu-mi place muzica”

“Esti studenta?”

“Nu, am terminat”

“Ce?”

“Informatica”

“Pai si nu iti place muzica asta? Ca eu am prieteni cu care veneam aici mereu, stundeti la info si care sunt innebuniti dupa muzica asta”

“Bravo tie”

“Si acum cu ce te ocupi?”

“Acum? Cu nimic”

“Adica nu lucrezi?”

“Nu….sunt in club?!?!??!?!”

A plecat dezamagit pe moment, a mai dansat cu vreo 2-3 fete in timp ce prima se uita lung dupa el. Chiar ii placuse prostul si era foarte draguta. Dar el…cine stie, probabil vroia sa mai cucereasca vreo 3-4 ca sa isi poata alege…Am uitat sa il descriu putin: genul ala clasic de muppet :d, beat si excitat… Si-a mai incercat o data norocul cu mine: “Asta e melodie de femei!” si se misca din toate incheieturile parca avea Parkinson…I-am raspuns sec: ”Pai…danseaza atunci!” si mi-am intors privirea in alta parte…

As putea continua cu exemplele, mai vreo 10, cel putin… un altul care s-a pus pur si simplu langa noi la masa si se holba aiurea la una din fete, fara sa zica nimic…parca admira o pictura. Poate sunt eu asa superficiala si nu am inteles profunzimea privirii lui impregnate de o tona de bere… Asta e.

Ce-i cu barbatii/baietii astia? N-au vazut reclama de la Sprite? Nu stiu ca fetele fug cand ei sunt asa disperati? Nu inteleg, daca vad ca nu le merge o data strategia lor inteligenta, de ce nu incearca sa mai schimbe ceva? Macar sticla de bere…

Mi se pare trist ca ajung la 23-24 de ani si chiar mai mult si ei nu stiu si nici nu ii intereseaza ce vrea o fata/ femeie… Nici macar nu vor sa afle, au impresia ca li se cuvine sa fie cu cineva pur si simplu. Chiar daca ei sunt badarani si nesimtiti.

Ok…sa zicem ca ai reusit sa faci rost de un numar de telefon sau un id de mess (prin absurd – poate era si ea bauta si te-a crezut un Fat-Frumos pentru 5 minute). Cauti in telefon dupa “Gagica din Club” sau “Una Buna” si o suni. Ii spui ca ai vrea sa va vedeti. “Draguta!”, “Iubita”, “Simpatico!”, numai numele nu, ca doar la cat de beat erai numai asta nu iti amintesti.

Va intalniti in oras, beti un suc, mai povestiti una-alta: fotbal, criza economica, ultimele crime de la stiri…Sa zicem ca treci si de etapa asta cumva…(poate de emotii, nu aude tot ce spui)

Si cand ajungi (daca ajungi) in pat cu ea, te intrebi: “Oare ce o avea asta de nu vrea sa facem sex?” Pai, te-ai intrebat, pentru o secunda, ca poate si-ar dori sa o saruti inainte sa-ti dai jos pantalonii? Ca poate ar fi indicat sa stii si cum o cheama inainte sa petreci cele 2 minute de extaz ale tale???? Ai auzit vreodata de preludiul de care are nevoie o femeie si de sensibilitatea ei? Ca poate o gluma prosteasca de-a ta si un ras de copil cretin ii poate taia cheful de orice?

Nu ai auzit, unde sa auzi? In filmele porno la care te uiti tu, femeile sunt intotdeauna excitate “by default” si vor sa auda cuvinte urate…nicidecum cuvinte de admiratie si pretuire…

Si cand se ridica furioasa si pleaca si te lasa in fundul gol si fara sa ai parte de sex iti spui ca e nebuna si ca tu ai facut totul perfect. Probabil ca ai facut totul perfect, pentru TINE. La ea te-ai gandit vreo clipa? Te-ai gandit, mai intai la sani, apoi la fund apoi la picioarele ei…nu?? Hai, recunoaste, ca am dreptate…Dar, daca o vezi acum pe strada, mai stii cum arata? “Hm…stii, eram cam beat….dar avea un cur, frate!!!”

Cu toate astea, orgoliul tau e ranit. Adica tu, marele Fanel, nu ai reusit sa te culci cu aia…”Pai cine se crede ea? Las’ ca-I arat eu. Ca doar am id-ul ei!”

“salut ba”

“buna”

“cmf draguta?”

“bn”

“vroiam sa iti spun… sa stii ca eu doar la tine m-am gandit atunci seara”

“?”

“adica…am vazut cum te uitai la mine cu ochii aia si mi-a parut rau, ca esti draguta asa…si erai si tu singura”

“:))

Multumesc, Dumnezeu te va recompensa pentru bunatatea ta”

Acum nu te mai chinui sa ii spui ceva, “ba”, e clar ca ti-a dat Ignore…

Si atunci sa ne mai intrebam de ce mereu ajung unii ca aia din club, sa faca doar laba mereu. Adica ei se intreaba…ca pentru mine e foarte clar. Si imi vine sa ma duc acolo cu un bodygurad dupa mine si sa le spun idiotilor care ma abordeaza vreo doua-trei vorbe, sa invete ca noi, femeile/ fetele, nu suntem niste obiecte, ca avem suflet si ca daca vor mai mult, sa treaca de nivelul de animal la care sunt acum. Sa evolueze…

Chiar nu mi s-a mai intamplat sa fiu atat de revoltata si de intrigata…exista atata informatie peste tot si ei sunt in acelasi stadiu de acum 10 ani, de acum 30 de ani…

Pana acum nu am spus nimic, dar nu mai vreau sa inchid ochii la tot ce se intampla in jur.

M-am saturat sa tot aud oameni nemultumiti si “batuti de soarta”. Da, unii chiar nu au avut sansa de care aveau nevoie, sau nu si-au dat seama cand a trecut pe langa ei. Majoritatea insa, sunt niste ignoranti care stiu doar sa ceara, care stiu doar sa acuze si care stiu doar sa se scuze.

E normal sa nu stii totul de la inceput, nimeni nu s-a nascut invatat. Dar citeste, documenteaza-te, experimenteaza.

Eu m-am gandit la 10 reguli de care sa tii cont atunci cand vrei sa seduci o fata/femeie:

1. Retine-i numele

Incearca sa tii minte numele fetei, indiferent ca vrei doar sa faci sex cu ea sau iti doresti sa o mai vezi si a doua zi.

Nimanui nu ii place sa i se greseasca numele, cu atat mai putin sa fie intrebata a doua, a treia zi cum o cheama.

Sau poate ii place sa ii strigi numele in timpul partidei de sex…Si atunci ce faci, o intrebi cum o cheama?

2. Fii natural

Zambeste. O s-o cuceresti daca esti bine dispus si zambitor. Pe cat posibil, fii natural. Daca nu iti sta in fire sa zambesti, e mai bine sa te abtii. A…si daca esti baut tare. Zambetul tau se va transforma intr-un ranjet.

3. Adapteaza replica/discutia de cucerire

Daca esti la opera, intreaba care act i-a placut. Daca esti la fotbal, intreaba de fotbalist. Incearca sa fii acolo unde e si ea. Nu face pe desteptul, ca nu e cazul. Risti sa devii plictisitor sau enervant. Vezi exemplul de mai sus: nu incerca sa afli toata istoria vietii ei intr-un club, unde trebuie sa tipi ca sa te auda.

4. Fii atent la nevoile ei

Fiecare fiinta e unica. Fiecare femeie e unica. Vezi ce are ea nevoie in momentul respectiv. Poate ca unora la place sa faci glume sau sa fii amuzant. Altora nu. Fii atent la cea care e in fata ta. Nu aplica o metoda doar pentru ca asa scrie intr-o carte. Exista directii generale, dar tu adapteaza-le la fata locului.

Nu uita ca femeile sunt conduse de emotii.

5. Ai grija cum arati

Dupa cum probabil stii deja, femeilor le plac barbatii ingrijiti. Nu e suficient sa fie scrisa o firma vestita pe bluza ta, mai trebuie sa o si speli din cand in cand. Sa o asortezi, sa te aranjezi…

Aaa…si sa ai la tine tot timpul un tic-tac. Respiratie proaspata, succes garantat.

6. Afiseaza siguranta

Ne place sa cunoastem barbati in care putem avea incredere si alaturi de care ne simtim in siguranta.

Arata-i ca poti fi un barbat responsabil, dar pastreaza-ti totusi si sufletul de copil.

7. E bine sa ai optiuni, dar decide repede

E placut sa stim ca barbatul care ne face avansuri mai are si alte optiuni – face jocul mai interesant.

8. Daca nu s-a creat o legatura intre voi, continua-ti cautarea

Stiu ca barbatilor le vine foarte greu sa inteleaga ca au pierdut, dar trebuie sa accepte. Nu intotdeauna pot castiga un joc.

Daca o femeie nu e interesata de tine, daca nu se creaza nicio legatura…renunta. Nu te face de ras si nu stresa.

9. Acorda-i spatiu si timp

Fiecare are spatiul lui intim. Respecta-l. Nu te apropia prea tare de o femeie care nu isi doreste acest lucru. Vei vedea imediat reactia ei la apropierea ta.

Nu uita nici de timpul de cunoastere, de apropiere. Uneori e nevoie de mai mult timp pentru a ajunge cu ea la un suc, la o plimbare sau in pat. Eu l-as numi tot preludiu. Poate ca din cand in cand mai sarim peste, dar de cele mai multe ori e nevoie de el.

10. Daca esti beat crita, lasa agatatul pentru alta data

Postat de Bubulina(Articol preluat de pe http://www.artaseductiei.ro)

Read more >>