“Credinta ??Speranta??Dumnezeu??Staruinta in rugaciune??.Unde sunt raspunsurile la toate acestea cand toata lumea sufera si cand fac exact ca la “carte”.Unde e Dumnezeu ??Ce am facut ca sa merit acest lucru,sufar mai mult decat o persoana care nu crede deloc In tine??”Sa fie speranta sau credinta acest monolog,sa fie oare vina lui Dumnezeu ca nu mi se face mie ,”tocmai mie” dreptate.Sa fie acuzat Dumnezeu cand numai la “mine” ma gandesc si numai eu vreau sa scap de o anumita povara??.Stiti lumea a capatat o intelegere grestia despre Credinta in Dumnezeu.Multi asteapa ca la bingo:”Azi ma rog si maine primesc,si cu cat starui mai mult cu atat primesc mai mult”,in loc sa imi racoresc sufletul cu increderea in Dumnezeu.Multi cred ca daca se roaga insistent il cunosc pe Dumn
ezeu.Chiar si credinciosii din marile sau micile biserici cu cat se roaga mai mult cu atat isi da seama ca sunt prea pacatosi si uita sa mai faca acest lucru.Mintea lor dar si a noastra a oamenilor caci oameni suntem cu totii vrea sa cunoasca multe sa stie “ea”totul,viitorul.Ne-am obisnuit ca orice “Nu”este defapt un blestem,ca orice rau nu mai trebuie iertat.Vrem numai “Da”.si credem cu toata taria ca asa cunoastem totul.Ne gandim ca “viitorul suna bine” ca numai lucruri pozitive si “da-uri” vor fi.Dar haideti sa va spun o chestie cand primesti din parte lui Dumnezeu raspuns cu “Nu” si il accepti esti constient de faptul
ca El ti-a raspuns,si decat sa starui in rugaciune sa speri ca raspunsul va fi “da” mai bine fii atent si dati seama ca raspunsul poate fi si “Nu”.Poate ca nu putem sa intelegem ,nu suntem capabili de ce uneori primin “Nu-uri”,poate ca pentru un “Nu” de aici de pe pamantul stricat recompensa va fi un “DA MARET” in viitor.Nu putem si nu vom stii niciodata de ce Dumnezeu ingaduie lucruri rele.Sa va zic de experinta unui baiat.
Acesta se ruga zi de zi Domnului pentru un pacat de care era constient ca il indeparteaza de Dumnezeu.Zi de zi staruia dar cu cat se ruga mai mult cu atat isi dadea seama ca e slab si nu poate face nimic.Se concentra doar pe slabiciunea lui,pana cand a ajuns sa faca pacatul fara sa se mai roage.Nu isi dadea seama ca Dumnezeu ii raspundea total gresit din perspectiva lui dar corect din partea Divina.Rapsusul Domnului era in mintea lui dar ii era frica sa il spuna, suna ceva de genul asta:”Fa ceea ce faci si nu te gandi la slabiciune,dar daca ai suficienta incredere in mine si nu te mai gandesti la slabiciunea ta si daca te lasi in mainile mele cu speranta vei reusi”.Cand a inceput sa se roage nu pentru slabiciune si pacate ci pentru eliberare,pentru pace,pentru linistea sufleteasca, cand si-a dat seama ca Dumnezeu ii raspunde dar mai diferit putin a inceput sa creada fara a mai pune intrebari ca se poate lasa de acel pacat.Si asa s-a lasat si de fiecare data cand greseste se roaga sa creada tot mai mult in El.Caci Dumnezeu e cel mai bun amic.Si daca ai un amic bun nu vei vrea sa ii spui slabiciunile tale ci vei incerca sa te adaptezi dupa placul lui facandul sa te admire si tu pe el,vei avea incredere in amic iar daca el iti va spune.”Daca esti cel mai bun amic si ai incredere in mine impreuna vom reusi”.E adevarat ca trebuie sa ne concentram si pe slabiciune uneori dar aceasta sa nu devina prioritatea primordiala din viata noastra.Rugaciunile noastre sa nu fie numai pentru pacatele noastre,(fiindca ele sunt iertate,Dumnezeu nu degeaba la trimis pe Fiul Sau.),sa fie mai degraba pentru credinta noastra pentru dorinta noastra de a ne pune in Mana Lui.Fiindca staruind in aceste lucruri vom intelege ca impreuna cu Isus (desi suntem pacatosi si pacatuim caci asta ne e firea) putem invinge orice si putem sa ne simtim protejati de ispite.Doar sa credema atat,iar pacatele daca se vor ivi in calea noastra ne va lovi dar nu ne va afecta si nu ne va strica relatia cu Tatal.
“Credinta ??Speranta??Dumnezeu??Staruinta in rugaciune??.Unde sunt raspunsurile la toate acestea cand toata lumea sufera si cand fac exact ca la “carte”.Unde e Dumnezeu ??Ce am facut ca sa merit acest lucru,sufar mai mult decat o persoana care nu crede deloc In tine??”Sa fie speranta sau credinta acest monolog,sa fie oare vina lui Dumnezeu ca nu mi se face mie ,”tocmai mie” dreptate.Sa fie acuzat Dumnezeu cand numai la “mine” ma gandesc si numai eu vreau sa scap de o anumita povara??.Stiti lumea a capatat o intelegere grestia despre Credinta in Dumnezeu.Multi asteapa ca la bingo:”Azi ma rog si maine primesc,si cu cat starui mai mult cu atat primesc mai mult”,in loc sa imi racoresc sufletul cu increderea in Dumnezeu.Multi cred ca daca se roaga insistent il cunosc pe Dumn
ezeu.Chiar si credinciosii din marile sau micile biserici cu cat se roaga mai mult cu atat isi da seama ca sunt prea pacatosi si uita sa mai faca acest lucru.Mintea lor dar si a noastra a oamenilor caci oameni suntem cu totii vrea sa cunoasca multe sa stie “ea”totul,viitorul.Ne-am obisnuit ca orice “Nu”este defapt un blestem,ca orice rau nu mai trebuie iertat.Vrem numai “Da”.si credem cu toata taria ca asa cunoastem totul.Ne gandim ca “viitorul suna bine” ca numai lucruri pozitive si “da-uri” vor fi.Dar haideti sa va spun o chestie cand primesti din parte lui Dumnezeu raspuns cu “Nu” si il accepti esti constient de faptul ca El ti-a raspuns,si decat sa starui in rugaciune sa speri ca raspunsul va fi “da” mai bine fii atent si dati seama ca raspunsul poate fi si “Nu”.Poate ca nu putem sa intelegem ,nu suntem capabili de ce uneori primin “Nu-uri”,poate ca pentru un “Nu” de aici de pe pamantul stricat recompensa va fi un “DA MARET” in viitor.Nu putem si nu vom stii niciodata de ce Dumnezeu ingaduie lucruri rele.Sa va zic de experinta unui baiat.
Acesta se ruga zi de zi Domnului pentru un pacat de care era constient ca il indeparteaza de Dumnezeu.Zi de zi staruia dar cu cat se ruga mai mult cu atat isi dadea seama ca e slab si nu poate face nimic.Se concentra doar pe slabiciunea lui,pana cand a ajuns sa faca pacatul fara sa se mai roage.Nu isi dadea seama ca Dumnezeu ii raspundea total gresit din perspectiva lui dar corect din partea Divina.Rapsusul Domnului era in mintea lui dar ii era frica sa il spuna, suna ceva de genul asta:”Fa ceea ce faci si nu te gandi la slabiciune,dar daca ai suficienta incredere in mine si nu te mai gandesti la slabiciunea ta si daca te lasi in mainile mele cu speranta vei reusi”.Cand a inceput sa se roage nu pentru slabiciune si pacate ci pentru eliberare,pentru pace,pentru linistea sufleteasca, cand si-a dat seama ca Dumnezeu ii raspunde dar mai diferit putin a inceput sa creada fara a mai pune intrebari ca se poate lasa de acel pacat.Si asa s-a lasat si de fiecare data cand greseste se roaga sa creada tot mai mult in El.Caci Dumnezeu e cel mai bun amic.Si daca ai un amic bun nu vei vrea sa ii spui slabiciunile tale ci vei incerca sa te adaptezi dupa placul lui facandul sa te admire si tu pe el,vei avea incredere in amic iar daca el iti va spune.”Daca esti cel mai bun amic si ai incredere in mine impreuna vom reusi”.E adevarat ca trebuie sa ne concentram si pe slabiciune uneori dar aceasta sa nu devina prioritatea primordiala din viata noastra.Rugaciunile noastre sa nu fie numai pentru pacatele noastre,(fiindca ele sunt iertate,Dumnezeu nu degeaba la trimis pe Fiul Sau.),sa fie mai degraba pentru credinta noastra pentru dorinta noastra de a ne pune in Mana Lui.Fiindca staruind in aceste lucruri vom intelege ca impreuna cu Isus (desi suntem pacatosi si pacatuim caci asta ne e firea) putem invinge orice si putem sa ne simtim protejati de ispite.Doar sa credema atat,iar pacatele daca se vor ivi in calea noastra ne va lovi dar nu ne va afecta si nu ne va strica relatia cu Tatal.
No comments:
Post a Comment