“Esti atat de bun,Doamne!In fiecare dimineata esti mereu altfel,dar intodeauna plin de iubirea-ti fara margini si fara egal.e laud pentru ca esti proaspat in fiecare noua clipa,care este clipa mea de har si indurare.Fii slavit pentru bunatatea si credinciosia cu care iti urmezi propria vrere,in care ma cuprinzi cu bunavointa si intelepciune mereu si mereu.
Imi pun ceva de mancare,si cand deschid’Straja diminetii,nu e decat o continoare a propriilor ganduri si cuvinte Scripturii se nimeresc ca firele de beteala intr-o tesatura ce creste mereu,cu fiecare traire.Ceea ce este scries este special pentru mine.
Ma apropii de intersesctie.Lumina semaforului se schimba,galben,rosu.Ce bine!Soferul de pe banda alaturata pare nerabdator si gata sa injure.Probabil ca e in criza de timp.Eu mai am inc aun minut in care sa ma pot gandi la atatea bucurii pe care nu le stie nimeni.
Lumina semaforului se face verde.Demarez.Zgomotul strazii patrunde in cabina,dar nu imi poate alunga linistea proaspata din suflet.
Ziua:Oameni,intamplari,necazuri cu bani care nu ajung,planuri care nu s potrivesc,telefoane care suna,faxuri care creaza obligatii,vizite neprogramate,oameni suparati care solicita timp. dar tu esti”Pastorul meu cel bun”Nu voi duce lipsa de nimic.Aerul prezentei este atmosfera interioara in care pot respira in voie.El este mereu acolo si constiinta acestei prezente imi da liniste.Poate, uneori contrastul dintre acestea atmosfera de calm si nelinistea care ma inconjoara creaza un usor sentiment de neputinta si stanjeneala.Dar e normal.El a spus:”Nu te rog sa-i iei din lume,ci sa-i feresti.
In aceasta atmosfera a harului Divin,chiar daca viata merge inainte,nimic nu se invecheste,totul ramane nou,interesant si binecuvantat
Imi pun ceva de mancare,si cand deschid’Straja diminetii,nu e decat o continoare a propriilor ganduri si cuvinte Scripturii se nimeresc ca firele de beteala intr-o tesatura ce creste mereu,cu fiecare traire.Ceea ce este scries este special pentru mine.
Ma apropii de intersesctie.Lumina semaforului se schimba,galben,rosu.Ce bine!Soferul de pe banda alaturata pare nerabdator si gata sa injure.Probabil ca e in criza de timp.Eu mai am inc aun minut in care sa ma pot gandi la atatea bucurii pe care nu le stie nimeni.
Lumina semaforului se face verde.Demarez.Zgomotul strazii patrunde in cabina,dar nu imi poate alunga linistea proaspata din suflet.
Ziua:Oameni,intamplari,necazuri cu bani care nu ajung,planuri care nu s potrivesc,telefoane care suna,faxuri care creaza obligatii,vizite neprogramate,oameni suparati care solicita timp. dar tu esti”Pastorul meu cel bun”Nu voi duce lipsa de nimic.Aerul prezentei este atmosfera interioara in care pot respira in voie.El este mereu acolo si constiinta acestei prezente imi da liniste.Poate, uneori contrastul dintre acestea atmosfera de calm si nelinistea care ma inconjoara creaza un usor sentiment de neputinta si stanjeneala.Dar e normal.El a spus:”Nu te rog sa-i iei din lume,ci sa-i feresti.
In aceasta atmosfera a harului Divin,chiar daca viata merge inainte,nimic nu se invecheste,totul ramane nou,interesant si binecuvantat
No comments:
Post a Comment