Cum sa transformi o zi proastra in zambete

Un tamplar tocmai isi incheia ziua de munca. Nu fusese o zi usoara: i s-a spart o roata de la masina, i s-a stricat fierastrul electric, iar cand sa plece acasa, masina nu mai vroia sa mai porneasca deloc.

Asa ca a fost condus acasa de cel la care lucra. Tot drumul nu a scos nici un cuvant, dar odata ajuns acasa, l-a invitat pe cel care-l condusese sa intre sa-i cunoasca familia.

In drum spre usa de la intrare, s-a oprit pentru o clipa in fata unui copacel, atingandu-i crengile cu mana.

Cand a intrat in casa, intreaga sa dispozitie s-a schimbat ca prin minune. Chipul ii era numai zambet atunci cand si-a imbratisat familia.

In drum spre poarta cand isi conducea oaspetele, acesta la intrebat care era semnificatia gestului sau de mai devreme din fata copacelului.

Tamplarul a raspuns:

-Acesta este copacul necazurilor mele. Stiu ca n-am cum sa impiedic aparitia necazurilor de serviciu, dar de un lucru sunt sigur – ele nu au ce cauta in casa mea alaturi de familia mea. Asa ca de fiecare data cand ma intorc acasa, le agat de crengile acestui copac.

Ciudat este, spuse el zambind – ca dimineatza cand vin sa le iau, nu mai par la fel de multe ca in seara cand le-am atarnat acolo.

No comments: