Cineva care sa accepte a fi stresat pana in limitele iubirii, increderii si supunerii fata de calauzirea lui Dumnezeu. Cineva care sa binevoiasca sa-si intinda bratele asemenea lui Isus pe cruce, pentru a lua in brate tot ce imi apartine: ranile mele, temerile mele, uratenia mea, pacatosenia mea.… Sa vada mugurul in samanta care n-a incoltit inca, sa vada integritatea acolo unde nu apare decat infrangerea, sa vada mana lui Isus, prinzandu-ma de brat, pentru a ma insoti la o plimbare.
… Am nevoie de un prieten si Isus mi l-a oferit in persoana ta!
Cam greu ni se pare nu?Ne dam seama ca Isus a facut
multe pentru noi si
ne-a iubit in asa fel incat nu ne putem imagina.Si desi nu il vedem stim ca undeva El e de asupra noastra si ne vegheaza caci aceasta este profunzimea credintei: sa crezi in ceva nevazut caci daca ai vedea te-ai obisnui si probabil ai uita sa mai fii intr-una incordat.
Dar daca vi se pare prea teologic si prea “de spalat creierii” nu va pune nimeni sa cugetati la aceste ganduri ci macar trimiteti unui prieten drag care stiti ca a facut foarte multe pentru voi si inca face,si apoi veti intelege cu adevarat ce am zis mai sus.
No comments:
Post a Comment