Cum sa il cauti pe Dumnezeu

“Cautarea de Dumnezeu” inseamna modelarea credintei. Toti incepem acest drum cu un ‘Dumnezeu” impus de mediul in care ne-am nascut. Si pe acest Dumnezeu il consideram ca fiind adevarat. Nu ne alegem religia, ci ne-o aleg altii. Nu avem convingeri interioare curate, ci altoite de dogmele celor din jur.

Nu cu mintea se cauta Dumnezeu, ci cu sufletul. De fapt Dumnezeu te cauta, tu doar trebuie sa il accepti! Revelatiile nu sunt cuvinte, ci trairi! Pentru a te integra divinului trebuie sa ai incredere si sa te abandonezi neconditionat credintei. Trebuie sa stii sa accepti esecul, sa ai rabdare, sa constientizezi ca adesea nu vei gasi – dar asta nu inseamna ca nu exista si nu trebuie sa te indoiesti!
Dumnezeu e peste tot! Nu avem nevoie decat de vointa pentru a-l simti.
Un sfat: pitici pe creier toti avem, insa nu trebuie sa credem ca zarva lor e glas interior sau ecoul gandirii divine! Prin acest labirint al haosului trebuie sa cautam drumul spre ordine!

Absenţa Lui ne-a adus la nivelul atît de scăzut la care ne aflăm. Rigiditatea vieţii noastre religioase este rezultatul lipsei de efervescenţă spirituală. Starea de mulţumire de sine este duşmanul de moarte al creşterii spirituale. Aspiraţia către înalt trebuie să fie mereu prezentă, altfel nu va exista nici o manifestare a lui Hristos în mijlocul poporului Său. El aşteaptă să fie dorit. Cît de trist este că, pentru unii dintre noi, El trebuie să aştepte atît de mult, prea mult, în zadar!

Fiecare generaţie are caracteristicile ei. în momentul de faţă ne găsim într-o perioadă de complexitate religioasă. Simplitatea lui Hristos arareori mai poate fi văzută printre noi. în locul ei avem programe, metode, organizaţii şi o sumedenie de activităţi febrile care ne ocupă timpul şi atenţia, dar nu pot niciodată să satisfacă dorul adînc al inimii. Superficialitatea experienţei noastre lăuntrice, goliciunea închinării noastre şi imitarea servilă a lumii care marchează metodele noastre de a ne face cunoscuţi, toate demonstrează că în aceste zile pe Dumnezeu îl cunoaştem într-un mod imperfect, iar pacea Lui n-o cunoaştem aproape deloc.

Dacă dorim să-L descoperim pe Dumnezeu printre toate aceste forme exterioare ale religiei, trebuie mai întîi să ne hotărîm să-L găsim şi apoi să urmăm calea simplităţii. Acum, ca în toate timpurile, Dumnezeu Se descoperă „pruncilor” şi Se ascunde de cei înţelepţi şi prudenţi într-un întuneric dens. Trebuie să simplificăm căile apropierii noastre de El. Trebuie să rămînem la lucrurile esenţiale (şi ele se vor dovedi puţine, din fericire), să abandonăm toate eforturile de a impresiona şi să venim la El cu candoarea sincerităţii de copil. Dacă facem aceasta, fără îndoială că Dumnezeu va răspunde numaidecît.

După ce religia şi-a spus ultimul cuvînt, nu mai avem nevoie de nimic decît de Dumnezeu însuşi. Răul obicei de a-L căuta pe Dumnezeu-şi-încă-ceva ne împiedică, realmente, să-L descoperim pe Dumnezeu în deplinătatea revelaţiei Sale. în acest „şi încă ceva* se află toată nenorocirea noastră. Dacă sărim peste acest „şi încă ceva”, curînd îl vom afla pe Dumnezeu şi în El vom găsi ceea ce am dorit cu ardoare, în taină, toată viaţa noastră.

Nu trebuie să ne temem că, aflîndu-L pe Dumnezeu, ne vom reduce libertatea de acţiune sau vom limita manifestarea sentimentelor inimii noastre. Adevărul este exact contrariul. Putem face ca Dumnezeu să reprezinte totul pentru noi; să ne concentrăm asupra Lui, să sacrificăm cele multe pentru Cel Unic.

Autorul vechii şi neobişnuitei lucrări clasice engleze The Cloud of the Unknowing [Norul necunoaşterii] ne învaţă cum să facem lucrul acesta, „înalţă-ţi inima spre Dumnezeu cu un freamăt blînd al dragostei, caută-L numai pe El şi nu rîvni nici unul din bunurile materiale pe care El le poate da. Nu te gîndi la nimic altceva decît la El, aşa încît nimic să nu se mai înfăptuiască prin înţelepciunea ta, nici prin voia ta, ci numai prin însuşi Dumnezeu. Aceasta este lucrarea sufletului care-I este cea mai plăcută lui Dumnezeu.”

Ceea ce scrie aici e copiat de pe alte site-uri ,forumuri eu doar scriu concluzia la care am ajuns,ca in lumea asta mai sunt oameni care cand ii intrebi de Dumnezeu raspund sincer,modest si simplu dar cu un ecou plin de spiritualitate in inima multora,fiindca ei traiesc ceea ce zic nu gandesc ce trebuie sa faca si respecta ca sa nu fie pedepsiti sau de frica.